Daily Mom

Purtarea corecta a bebelusului

Posted on 08/03/2013by dailymom

Poziţia sănătoasă a unui bebeluş purtat este cu genunchii mai sus decât şoldurile şi cu spatele curbat. Materialul trebuie să sprijine fundul şi picioarele bebeluşului până în spatele genuchilor, ca poziţia să fie ergonomică pentru tot corpul copilului. Copilul trebuie să stea orientat înspre mamă. Materialul trebuie să aibă o tensiune aplicată uniform pe toată şira spinării.
Aceasta este şi poziţia naturală pe care bebeluşul o adoptă când e luat în braţe de părinte.

Bebeluşul are nevoie de o perioadă de gestaţie exterioară, numită exterogestaţie, sau al patrulea trimestru de sarcină, pentru că se naşte neajutorat, spre deosebire de alţi pui de mamifere. Are nevoie de atingerea mamei pentru creştere, de respiraţia ei, de ritmul inimii ei, de căldura ei. Gestaţia exterioară se încheie atunci când bebeluşul e capabil să se târască singur.

Mijloacele de purtare a bebeluşului mimează uterul matern. Sânul care este astfel aproape, are gustul lichidului amniotic. Totul e perfect natural pentru o continuare a dezvoltării uterine.În majoritatea populaţiilor lumii bebeluşii sunt purtaţi de mamele lor, şi în acele culturi ei sunt mai fericiţi şi mai sănătoşi. Plânsul lor se măsoară în minute într-o zi, nu în ore, ca în civilizaţiile vestice care izolează copilul în altă cameră, într-un cărucior sau un leagăn care sa înlocuiască braţele mamei.

În primii doi ani de viaţă creierul bebeluşului are parte de cea mai mare dezvoltare. Astfel, el trebuie stimulat cu dragoste, cu comunicare, cu apropiere părintească, cu învăţarea mediului din jur în deplină siguranţă, din braţele mamei.

Coloana vertebrală a bebeluşului şi oasele şoldului se dezvoltă cel mai natural în poziţia curbată convexă pe care o adoptă într-un mijloc sănătos de purtare.

Muşchii gâtului se dezvoltă cel mai bine dacă bebeluşul e ţinut la pieptul mamei.

Statul întins toată ziua, în pătuţ, cărucioare şi alte obiecte, duce la deformări ale coloanei, ale şoldului (displazie) şi ale capului (plagiocefalie – cap plat). În mod natural, bebeluşul e făcut să fie purtat în braţe sau într-un mijloc de purtare.

Cercetările spun că atunci când e purtat, bebeluşul foloseşte mai bine oxigenul, are digestia mai bună şi îşi reglează temperatura mai uşor.Copilaşii purtaţi îşi dezvoltă mai bine simţul echilibrului.

Respiraţia e mai sănătoasă şi nu au episoade de apnee în somn.

Poziţia verticală este cea naturală fiziologică pentru un bebeluş. Astfel, un bebeluş purtat la verticală va înflori, va prospera în toate aspectele.

Poziţia verticală previne infecţiile urechii, reduce simptomele Refluxului Esofagial, dezvoltă simţul orientării în spaţiu.

Bebeluşii purtaţi învaţă în fiecare clipă, sunt vigilenţi şi calmi. Le sunt stimulate toate simţurile (tactil, olfactiv, gustativ), se dezvolta sistemul vestibular şi sunt stimulaţi kinestetic.

Sinapsele neuronale care nu sunt activate în perioada de dezvoltare a creierului, se ofilesc şi mor. Astfel e de la sine înţeles că un bebeluş purtat îşi dezvoltă mai bine toate simţurile amintite mai sus, plus că el creşte iubit şi respectat.

Îşi reglează uşor, cu ajutorul corpului mamei, respiraţia, ritmul cardiac, temperatura. Corpul unui nou-născut are nevoie fizică de mama lui, ca să îşi regleze toate sistemele. Sunt studii care arată cum bebeluşii ţinuţi în braţe se dezvoltă prosper, iar cei care nu sunt atinşi de nimeni ajung chiar să moară.

În aceeaşi idee, Kangooroo Mother Care (Îngrijirea Stil Cangur) este o tehnică adoptată mai nou în toate spitalele lumii, prin care dacă un prematur este plasat piele-pe-piele pe corpul mamei lui, ajunge să se dezvolte şi să se însănătoşească mai repede decât ar face-o în incubator. Dacă la un bebeluş prematur atingerea mamei e vitală, înseamnă că şi la un bebeluş sănătos îi aduce numai beneficii în dezvoltare.

Bebeluşii atinşi frecvent de mamă au o imunitate net superioară celor atinşi mai rar.

Purtatul bebeluşului reglează hormonii mamei. Astfel, o mămică ce îşi poartă copilul e mai fericită, e mai calmă, mai iubitoare, nu face depresie postnatală, şi îi este stimulată lactaţia. Ţinându-şi copilul în braţe, secretă mai multă oxitocină, care e hormonul legăturii, al ataşamentului, al iubirii, şi care are un rol fundamental în alăptare. De asemenea, fiind aproape de bebeluşul ei, vede la timp când acesta vrea să sugă, astfel stimulând suficient de des sânul pentru producerea de lapte.

Alăptarea la cerere va avea şi avantajul spaţierii naturale a copiilor, astfel că o nouă ovulaţie şi o nouă sarcină vor apărea mai târziu, fără a folosi metode hormonale chimice.

Hormonii de fericire şi iubire ai mamei îi sunt astfel transmişi şi bebeluşului, care automat devine mai calm si mai fericit.

Când un bebeluş e purtat, părintele observă mai repede ce nevoi are şi i le îndeplineşte la timp. Astfel, bebeluşul capătă încredere în părintele lui şi legătura dintre el şi părinte devine mai puternică. Implicit, părintele devine încrezător în el însuşi.

Bebeluşii purtaţi învaţă mai mult, devin independenţi mai repede (pentru că ei cresc ştiind că mama îi ajută la nevoie), sunt mai calmi, mai fericiţi, plâng mai puţin, dorm mai bine, nu au colici şi au o digestie mai bună.

Alături de alăptare, s-a demonstrat că purtatul bebeluşului îl face pe acesta mai inteligent.

Avantaje pentru mamă: este un ajutor incredibil în integrarea bebeluşului în viaţa de zi cu zi; este practic; este reasigurant să ştii că îi oferi cel mai benefic mediu posibil pentru o dezvoltare optimă; mâinile îţi sunt libere pentru orice activitate (poţi să găteşti, să faci cumpărături, să pictezi, să mergi în excursii, să citeşti o carte cu frăţiorul mai mare); poţi să ieşi la o plimbare indiferent de terenul accidentat, scări, magazine, fără sa te stresezi cu greutatea unui cărucior; poţi să continui să fii o fiinţă socială, să te întâlneşti cu prietenele, copilul va fi liniştit şi fericit la pieptul tău, iar tu te vei putea mişca în voie şi astfel nu vei ajunge deprimată de schimbarea ce a avut loc în viaţa ta; capeţi încredere în tine când vezi că bebeluşul e calm şi fericit; poţi alăpta discret oriunde e nevoie (şi nu trebuie să fugi în plânsetele copilului până acasă, sau nu trebuie să te stresezi cu pompa de sân pentru orice ieşire în oraş, cu ajutorul unui mijloc de purtare nimeni nu va observa ce se întâmplă); te ajută să interacţionezi cu ceilalţi copii ai tăi, care astfel nu se vor simţi neglijaţi; poţi să ieşi la aer curat şi să faci mişcare pentru un tonus pozitiv; îţi permite să decizi cine are voie să îţi atingă bebeluşul sau să interacţioneze cu el.

Într-un mijloc de purtare, bebeluşul se simte în siguranţă faţă de noua lume înspăimântătoare. El are încredere în mamă şi se simte apărat. Prin purtare se pot apropia mai uşor de copil şi celelalte persoane din viaţa lui: tată, bunici, etc. Vor ajunge să se cunoască astfel mult mai bine şi să se ataşeze unul de celălalt.

Un bebeluş purtat poate adormi în orice condiţii, atunci când trebuie neapărat să mergi undeva şi e ora lui de somn.

Purtatul bebeluşului este distractiv şi pentru purtător, şi pentru bebeluş!

Un mijloc de purtare e mai ieftin decât un cărucior!

Sursa: KiddyShop

Interviu

Interviu cu Monica Reu, trainer de CNV

Posted on 29/01/2013by dailymom

V.P.: – Comunicare non-violentă: nu e o formulă pleonastică? Practic, violența este o formă de întrerupere, de blocaj al comunicării. Comunicarea este ea însăși non-violență. Sau nu?

Monica Reu: – Pentru mine, cuvântul comunicare este sinonim cu mesaj şi, din acest punct de vedere, practic tot ceea ce facem este comunicare. Fiecare gest al nostru in raport cu ceilalţi comunică ce simţim în momentul respectiv şi care sunt nevoile pe care încercam sa ni le împlinim. O privire încruntată e o modalitate de comunicare a nemulţumirii, a dezacordului.

Comunicarea Nonviolentă (CNV) se vrea un instrument care armonizează ce vrem să comunicăm cu modul în care comunicăm, astfel încât interlocutorul să ne înţeleagă mesajul fără a se simţi lezat, atacat de el.

Marshall Rosenberg, care a dezvoltat Comunicarea Nonviolentă, are o vorbă tare frumoasă: “Cuvintele pot fi punţi sau ziduri între oameni.” CNV te ajuta sa construiesti punti.

V.P.: – Cultura orală românească e plină de vorbe înțelepte: ”Bătaia e ruptă din rai”. ”Bătaia la copii e ca buruiana de leac”. ”Mama unde lovește, carnea crește”. ”Mai bine odată ”Na!” decât ”Stai că ți-oi da!”. Ce facem, renunțăm acum la identitatea noastră strămoșească?

Monica Reu: – Toate vorbele acestea de duh conturează o abordare a creşterii copiilor care nu este specifică doar ţării noastre. Conceptul de pedeapsă este susţinut încă de foarte mulţi părinţi. Ideea copilului ca fiinţă demnă de mai puţin respect decât un adult se traduce în realitate prin bătaie, jigniri, etichetări, vorbe de ocară, retragere a iubirii parentale.

Începem însă să conştientizăm că o generaţie tânără crescută în lipsă de respect nu mai este capabilă de respect, un copil crescut fără empatie nu mai este capabil, devenit adult, să arate empatie faţă de semenii lui.

Îmi place mult un lucru pe care l-a spus Mahatma Gandhi: “Doar pentru că un lucru a devenit obişnuinţă nu înseamnă că este şi normal.” Cred că este necesar ca fiecare nouă generaţie de părinţi să fie încurajată să-şi pună întrebări legate de “metodele tradiţionale, strămoşeşti” de raportare la copii şi să decidă pentru sine dacă aceste metode sunt în acord cu valorile lor, dacă servesc cu adevărat vieţii lor de familie, dacă vor duce la relaţia pe care vor ei să o aibă cu copiii lor. Părinţii care găsesc în ei disponibilitatea de a cântări efectele acestui tip de “identitate strămoşească” renunţă la ea rapid, fără nicio remuşcare.

V.P.: – Totuși, capra cu trei iezi are succes doar după ce îl pârjolește pe lup. Istoria lumii este o istorie a dominației, ”rezolvată” de cele mai multe ori prin violență. Un exercițiu de sinceritate: non-violența nu este în mare măsură o utopie?

Monica Reu: – Şi tot în această istorie există capitolul eliberării Indiei de sub suveranitatea britanica. Şi aici revin la numele menţionat mai sus, Gandhi, care a eliberat un popor prin nonviolenţă, numele lui rămânând practic sinonim cu acest concept. O realitate… Este exemplul cel mai cunoscut, însă în lume există şi au existat dintotdeauna populaţii şi comunităţi care au trăit după aceste principii. Nici pentru ele nu este o utopie.

Sunt de acord însă că violenţa a fost, de-a lungul istoriei, mult mai răspândită, mai mediatizata şi mai încurajată. Pentru multe guverne, instituţii şi corporaţii “rezolvarea” conflictelor prin violenţă este profitabilă. Este o problemă foarte complexă, însă observ cu bucurie că oamenii încep să conştientizeze faptul că putem lăsa copiilor noştri o lume sustenabilă doar dacă începem să colaborăm şi îmbrăţişăm realitatea interdependenţei dintre noi.

Un alt semn că lumea se schimbă este că pentru prima dată auzim un preşedinte american vorbind despre empatie. Şi ales pentru al doilea mandat.

Iar daca e sa ne referim la abordarea nonviolenta in raportarea la copii, o poveste adevarata absolut fabuloasa si dureros de necunoscuta este cea a lui Janusz Korczak, batranul doctor evreu-polonez care a făcut din Casa Orfanilor o instituţie unde cei mici beneficiau de aceleaşi drepturi ca si adulţii si toate disputele se soluţionau prin dialog.

Sunt exemple care ne arata clar ca se poate.

V.P.: – A rămas încetățenită expresia “a se da jos Sfantul Nicolae din cui”. Mai exact, două ghetuțe și o nuielușă. ”The carrot and the stick”, zic englezii. Este acesta tandemul de aur al educației sau pur și simplu putem și mai mult de atât?

Monica Reu: – Acest tandem de aur a făcut ani de-a rândul ca pentru milioane de părinţi şi copii cuvântul “educaţie” să fie sinonim cu “chin”. Cat de placut mai este sa fii parinte cand una dintre sarcinile tale este aceea de a cauta in permanenta locul unde pe copilul tau il doare cel mai tare? Si cat de placut este sa fii copil in aceste conditii?

Insa ceea ce are de suferit in mod iremediabil de pe urma unei astfel de abordari este relatia dintre parinte si copil, increderea fiind zdruncinata din temelii si greu, uneori chiar imposibil, de reparat. Caci vine un moment in convietuirea cu copilul tau cand amandoi realizati ca el nu mai poate fi controlat prin restrictionari si pedepse, iar atunci, tendinta tanarului iesit de sub dominatia parentala este sa respinga intreg sistemul de valori al familiei din care provine.

Am convingerea ca toti parintii fac, in fiecare moment al vietii lor, cum stiu ei mai bine, cu cele mai bune intentii. Indubitabil, si parintii care aleg pedeapsa ca instrument de corectare a comportamentelor indezirabile isi iubesc copiii. Mai trist este ca iubirea asta nu ajunge aproape niciodata sa fie perceputa de catre copil.

In cursul de Comunicare Empatica pentru parinti, una dintre intrebarile pe care le adresez participantilor este: „Ce relatie iti doresti sa ai cu copilul tau cand el va ajunge la varsta maturitatii?” De la o serie la alta, de la un parinte la altul, raspunsurile sunt foarte asemanatoare: prietenie, incredere, iubire neconditionata, acceptare a diferentelor de opinie, respect reciproc… Dupa care mult mai importanta este intrebarea: „In ce masura modul in care ma raportez azi la copilul meu ma va ajuta sa ajung acolo?”

Comunicarea Nonviolenta este, fara urma de indoiala, una – nu singura – dintre caile care ma pot ajuta ca parinte sau ca dascal sa construiesc o relatie bazata pe intelegere reciproca, respect si compasiune cu o alta fiinta umana. Iar copilul nu este decat o alta fiinta umana.

V.P.: – De ce se zice că recompensa o formă de pedeapsă? Care sunt efectele condiționării?

Monica Reu: – Recompensa se aseamana cu pedeapsa dat fiind ca la baza sta tot principiul celui mai puternic care-si exercita controlul asupra celui mai slab. Efectele sunt multe si pe termen lung. Si cred ca odata ce devii constient de ele, nu mai poti pedepsi sau recompensa cu inima impacata.

La copilul pedepsit vom constata o scădere a stimei de sine şi a încrederii în sine. Frica, vinovăţia şi ruşinea ce decurg din pedepse aproape niciodată nu transmit valori şi nu îl fac pe copil dornic să coopereze în mod autentic cu adultul. El doar se supune până în momentul în care ameninţarea nu mai există. În sufletul lui se acumulează în timp resentimente şi încrâncenare împotriva autoritatii. Pe de altă parte, părintele care practică pedeapsa ca formă de educaţie trebuie să îşi adapteze tehnica în mod constant şi să găsească în permanenţă acele lucruri care îl vor face pe copilul lui să sufere mai tare.

Nici la copilul recompensat lucrurile nu stau mai bine, căci în timp ajunge să se concentreze mai mult asupra premiului decât asupra activităţii în sine. El nu mai găseşte bucurie în ceea ce face, ci doar în “bombonica” ce se află la capătul acestui drum. Drept urmare, în lipsa premiului, motivaţia dispare. Ca şi pedeapsa, recompensa funcţionează pe termen scurt și, pe măsură ce copilul creşte, vor creşte şi pretenţiile lui.

În aceeaşi măsură, şi pedeapsa şi recompensa îl îndepărtează pe copil de forul lui interior, de conştientizarea propriei valori şi a valorii lucrurilor pe care le face, astfel încât el va avea întotdeauna nevoie de o persoană într-o poziţie superioară să-i spună dacă ce a făcut este sau nu bine și valoros. În fine, relaţia adult-copil are de suferit, căci sistemul dominator creat astfel sapă adânc la rădăcina încrederii, respectului şi apropierii dintre ei.

V.P.: – Ca părinți și dascăli, cum facem să avem un copil ”mai bun” fără să îi invadăm în mod agresiv intimitatea, opțiunile, creativitatea?

Monica Reu: – Aplecându-ne in primul rand asupra calității relatiei cu el. Cand relația adult-copil este puternica si sanatoasă, fiecare dintre parti are incredere ca nevoile lui sunt importante pentru celalalt, iar atunci cand aceasta incredere exista, exista si o mai mare disponibilitate catre ascultare, catre dialog, catre colaborare.

Tin minte ca acum cativa ani am citit in revista Esquire un interviu cu Solomon Marcus care spunea ca menirea dascalului nu este sa livreze informatie, ci sa construiasca o relatie. M-a uns pe suflet.

Multi adulti au convingerea ca rolul lor in raport cu cei mai mici este sa vorbeasca, sa explice, sa instruiasca, sa corecteze; iar rolul copilului este sa ia aminte si sa execute. O dinamica ce se demonstreaza rapid a fi frustranta pentru amandoi, caci adultul nu intelege de ce demersul lui nu are efectul dorit, iar copilul se simte agasat si neinteles. Si asta pentru ca exista o veriga lipsa – ascultarea.

Pentru a putea fi o influenta pozitiva in viata copilului, un adult are nevoie sa stie cand sa asculte si cand sa se exprime.

Cand ofer acest minunat dar al ascultarii de calitate, si celalalt devine mai deschis si mai dispus sa ma asculte. Pentru mine aceasta este adevarata traducere in fapt a respectului.

V.P.: – Spuneți-ne mai multe despre activitatea Asociației pentru Comunicare Non-violentă. Ce înseamnă să fii trainer de CNV?

Monica Reu: Asociaţia pentru Comunicare Non-violenta este un ONG pe care l-am înfiinţat in anul 2007, atunci când mi-a devenit limpede că mi-am găsit menirea pe pământ. Misiunea ACNV este sa faciliteze accesul la acest mod de viata tuturor celor care şi-l doresc, prin diverse mijloace – cursuri, publicaţii, conferinţe, parteneriate, consiliere, etc.

Profesia de trainer de CNV presupune în primul rând un angajament de a lucra in permanenţă cu mine, de a trăi în armonie cu ceea ce promovez. Tot Comunicarea Nonviolentă l-a adus în viaţa mea pe Ian, soţul meu, trainer la rândul lui, iar fiica noastră, Emma, în vârstă de trei ani, îmi oferă tot timpul oportunitatea de a practica intens şi de a realiza cât mai am de lucru.

Sunt pasionata de aplicarea comunicarii empatice in viata de familie, drept pentru care cea mai mare parte a muncii mele o constituie lucrul cu parinti si cu cupluri. In ultimii doi ani am avut bucuria de a fi contactata de persoane cu adevarat pasionate de CNV aflate la conducerea unor institutii particulare de invatamant. Am inceput o frumoasa colaborare de implementare a acestui model de comunicare in scolile si gradinitele pe care le patroneaza.

Proiectul meu de suflet din punct asta de vedere il reprezinta Casa Montessori, un loc unde am gasit atat la personalul didactic, cat si la parinti, deschidere si disponibilitate spre crearea unei comunitati, a unui spatiu plin de compasiune, in care copiii sa vina cu drag, sa invete cu bucurie, sa faca primii pasi spre o viata implinita.

Iubesc la nebunie ceea ce fac, in urma fiecărui curs pe care îl susţin îmi dau seama ca am primit in aceeaşi măsura in care am dat, iar atunci când vad pe chipul celor ce-mi acorda încrederea lor un zâmbet ce anunţă faptul ca au descoperit un lucru de valoare, satisfacţia mea nu are margini.

V.P.: – Conform statisticilor, românii găsesc că violența este de multe ori o soluție la problemele lor. Este violența un comportament comun pentru poporul nostru? Suntem mai agresivi decât alte popoare? Cum procedăm altcumva?

Monica Reu: – Depinde cu ce popoare ne comparăm. Personal, nu văd la ce ne poate ajuta o astfel de comparaţie. Acest mod de a gândi naşte, de multe ori, violenţă. Mă feresc cât pot de mult de generalizări. Si, in plus, realitatea mea este alta. Eu mă întâlnesc aproape în fiecare zi cu părinţi care vor să se apropie în mod autentic de copiii lor, cu directori de şcoli şi cadre didactice care doresc să faca din Comunicarea Nonviolenta modul de interactiune specific institutiei unde lucreaza si sa fie promotorii unei educaţii puse cu adevărat în slujba vieţii, cu oameni interesaţi de spiritualitate, de ecologie, de alternative de viaţă mai sănătoase pentru ei şi pentru mediu…. Fac parte din cateva grupuri de mamici pentru care „empatie” nu este doar un cuvant la moda, ci o stradanie a vietii de zi cu zi, am colegi minunati cu care colaborez in proiecte menite sa aduca mai multa compasiune si armonie in viata de familie a beneficiarilor lor… Sotul meu sustine un curs pentru tatici, SuperDad, asa ca vad tot mai mult interes si mai multa implicare in parenting si din partea barbatilor. Toti sunt români. Şi în fiecare zi li se alătură alţii care se trezesc la realitatea ca nu putem avea o lume sustenabila decat in interdependenta si cooperare.

Îndrăznesc să spun că şi cei care recurg la violenţă simt că ea nu poate fi niciodată o soluţie, însă nu cunosc altă cale de a-şi comunica furia, frustrarea, nemulţumirea. Marshall Rosenberg defineşte violenţa ca “o expresie tragică a unor nevoi neîmplinite”. Cred că abia când vom conştientiza asta vom putea fi cu adevărat parte din soluţie şi nu din problemă. Ca mai avem pana acolo sunt de acord, insa sentimentul meu este că intr-acolo de îndreptăm.

V.P.: – Copiii: care sunt cele 5 sfaturi de aur pe care le poți da părinților pentru a avea o comunicare mai eficientă și mai prietenoasă cu copiii lor?

Monica Reu:

Ascultă-ți copilul! Cel putin la fel de mult pe cat ii vorbesti.
Cand te deranjeaza ceva in comportamentul lui, vorbeste despre tine, despre impactul pe care acest comportament il are asupra ta, despre sentimentele tale legate de actiunea respectiva si fereste-te de etichetari, jigniri, judecati.
Practica recunostinta si sprecierea oricand copilul tau face ceva ce este in armonie cu valorile tale. Asta ii va hrani stima de sine si il va determina sa persevereze.
Traieste valorile pe care vrei sa i le transmiti.
Accepta-i intreaga paleta de sentimente si arata-i aceeasi iubire si cand este vesel si binevoitor, si cand este frustrat sau furios.

V.P.: – Auzim în fiecare zi de foarte multe cazuri de violență în școlile din România. Între elevi sau între elevi și profesori. Putem rezolva această problemă montând mai multe camere de filmat?

Monica Reu: Acum depinde de ce înţelege fiecare dintre noi prin “a rezolva” problema violenţei în şcoli. Dacă nu mai vrei să vezi comportamente agresive pe cei 5-10 metri de palier din faţa camerei de filmat, atunci poate că da, montarea ei este o soluţie. Dar asta nu înseamnă că violenţa dispare. Ea doar se mută… în toalete, în colţuri din curtea şcolii, în parcul din vecinătate.

Pentru mine este un mister de ce în programa naţională nu există, începând chiar de la grădiniţă, lecţii de “comunicare şi relaţionare” cu propria persoană şi cu semenii noştri. Copiii aleg violenţa pentru că nu ştiu că există alternativă la ea, nu le-a dat nimeni exemple de rezolvare a conflictelor pe cale paşnică, nu i-a învăţat nimeni sa-şi identifice şi să-şi exprime în mod sănătos sentimentele, sa asculte, să caute soluţii care să fie în beneficiul tuturor. Asta cred că ar fi rezolvarea cea mai eficientă a violenţei în şcolile din România şi din societatea românească în genere.

V.P.: – Rămânem la școala românească: temele de acasă; etichetarea; interdicțiile. Mai există și alte exemple la care să ne gândim? De ce nu putem învăţa asertivitatea și la școală?

Monica Reu: – Notele, statul în bancă, dispunerea băncilor astfel încât să stai cu spatele la colegi şi cu faţa la tablă… Era să uit… comentariile literare învăţate pe dinafară. Şi mai sunt…

Ca să deprinzi asertivitatea este nevoie ca mediul in care funcţionezi sa fie de o anumita calitate, sa încurajeze acest lucru. Cum poţi fi asertiv intr-un mediu in care ieşirile din tipar se taxează? În care eşti apreciat dacă reproduci lungi paragrafe din critici literari, însă părerea personală nu interesează?

V.P.: – Dați-ne un exercițiu de detensionare a agresivității, ceva practic.

Monica Reu: Sa zicem ca cineva face un lucru care te infurie teribil. Fierbi, nu alta! Scrie rapid pe o foaie toate gândurile care-ţi trec prin cap, fără a te cenzura: „cat de nedrept e, fir-ar, ca ala e asa si pe dincolo, ca ar fi trebuit sa faca asa si nu altfel, ca nu te poti baza pe nimeni, toate trebuie sa le faci singur…” Toata povestea care ţi se derulează în minte.

După ce ai scos toata furia si frustrarea din tine, respiră adânc si pe o alta bucata de hârtie scrie ce s-a întâmplat de fapt, ce anume a făcut celalalt, doar faptele, lipsite de orice interpretare.

Apoi, compara cele doua versiuni. Vei constata un lucru fascinant: furia este întotdeauna alimentata de gândurile noastre, este un sentiment pe care ni-l provocam singuri. Primul pas spre disiparea ei este sa ne detaşăm de judecăţile si interpretările noastre si sa privim doar realitatea, doar faptele. Realitatea este întotdeauna mai prietenoasa decât gândurile noastre.

Monica Reu este fondatorul si presedintele Asociatiei pentru Comunicare Non-Violentă si primul trainer roman certificat al Center for Nonviolent Communication. Este formator certificat CNFPA si organizeaza si conduce workshop-uri de CNV din anul 2005, impartasind metoda in cursuri deschise, grupuri de practica, tabere de familie, scoli si institutii. Pasiunea ei este sprijinirea dascălilor, a copiilor si a cuplurilor in implementarea acestui model de comunicare in viata de zi cu zi. La inceputul anului 2010 a dat nastere celui mai tare program de dezvoltare personala – fiica ei, Sara Emma. La jumatatea aceluias an, a demarat cursul “Educatie empatica”, din dorinta de a impartasi parintilor modul in care Comunicarea Nonviolenta poate ajuta la crearea si consolidarea unei relatii bazate pe incredere, respect si empatie intre adulti si copii.

Sursa: Dascali.ro

Babywearing

Un bebe fericit este un bebe purtat

Posted on 02/09/2012by dailymom

Incepem cu o poza din galeria personala :), care ar fi fost imposibil de realizat daca aveam carucior. 🙂

Din perspectiva lui bebe: carucior vs brate

Bebe plimbat in carut are o aria de vedere destul de limitata: vede cerul, jucariile care atarna si fata mamei. El aude claxoane, dar nu vede masinile, aude cateii care latra dar nu stie ce inseamna asta, nu ii vede, aude copiii care se joaca dar nu ii vede. Primeste informatii incomplete. Din cand in cand mai apare cate un deget care il gâdila si o fața straina care ii zâmbeste.
Bebe purtat aude masinile care claxoneaza, vede si aude cateii, vede si aude copiii. Bebe purtat primeste informatii. El intoarce capul si isi alege ceea ce vrea sa vada, daca nu are chef sa vada o fata straina, intoarce capul, se ascunde si gata. Daca se aude vre-un zgomot, intoarce capul si vede ce se intampla. Bebe purtat participa.

Sursa: Din perspectiva lui bebe. Cărucior vs Wrap

Pozitie corecta vs pozitie incorecta

Pozitia fiziologica pentru copil e usor curbata, cum sta cand e tinut in brate, sprijinit pe corpul mamei, cu fata pe pieptul mamei. Incerc sa nu vorbesc aici despre carrieri vs. carucior, asta e alta poveste si o putem aborda alta data. Aici vreau sa povestim doar de marsupiile nesanatoase. Pentru o dezvoltare normala a coloanei vertebrale si a soldurilor, copilul trebuie sa stea cu coapsele si gambele la unghiuri de 90 de grade (in forma literei „M”). Deci in pozitia broscuta, cu genunchii ridicati cel putin pana la nivelul soldului, sau mai sus. Copilul astfel sta pe o suprafata mult mai mare, pe tot funduletul, si pe coapse pana la genunchi. Si nu isi lasa greutatea de fapt pe fundulet deloc pentru ca nu sta in fund, el isi aseaza greutatea curbandu-se pe corpul purtatorului. Exact ca si cand tineti in brate un bebelus, chiar daca il tineti de fundulet, el nu sta in fund, pentru ca sta sprijinit lipit de dumneavoastra.

Dr. Evelin Kirkilionis spune ca bebelusii nu ar trebui niciodata sa fie purtati cu fata in afara: „Infants in outward-facing orientations can’t turn away from surrounding stimuli. They can’t turn inward toward a parent’s body if stimuli become overwhelming. In this position the baby cannot make eye contact with his or her parent to evaluate facial expressions, social cues, and so forth to make assessment of the situation. Only choose a baby carrier that allows your child to face you … never out. There are too many events going on around your baby. A baby has no way to exclude himself from the environment by turning his head away and towards you. Healthy sleep is difficult for a baby who is facing outward. I am not a supporter of the outward facing method of carrying a child.” („A Baby Wants To Be Carried” de Dr. Eveline Kirkilionis (disponibila in limba germana). Dr. Kirkilionis este un specialist in dezvoltarea umana care a cercetat purtarea bebelusilor din anul 1985.

Un document in care sunt descrise diferentele intre modurile corecte de purtare ale unui bebelus/copil mic Purtarea bebelusului

Sursa Despre marsupii si alte port-bebe-uri

Multe, multe resurse despre purtarea bebelusului/copilului mic: Despre babywearing

Articole

Incaltaminte sanatoasa

Posted on 02/09/2012by dailymom

Cea mai buna incaltaminte pentru bebelusi si copii este cea care imita mersul descult, sprijinand astfel, fara nici o constrangere, piciorusele lor mici in crestere.

Cel mai sanatos mers se invata umbland desculti. Incaltamintea cu talpa rigida deformeaza mersul si predispune la platfus pentru ca nu se folosesc muschii talpii. S-a demonstrat ca încaltamintea cu glezna acoperita si sustinuta face mai mult rau decat bine, cum se credea pe vremuri. Cand se renunta la incaltamintea pe glezna se constata ca muschii incheieturii nu s-au dezvoltat si astfel copilul e predispus la luxatii si fracturi, nu reuseste sa-si tina echilibrul fara acea “proteza” pe glezna. La urma urmei era chiar lipsit de logica ce promovau pediatrii pe vremuri, ca mersul copilului se formeaza sanatos doar cu incaltaminte speciala rigida, pe glezna. Sa nu uitam cum au invatat sa umble toti oamenii sanatosi de mii de ani incoace: desculti! Si sa ne gandim care au fost generatiile cu cele mai mari probleme la picioare!

Copilul învata sa isi tina echilibrul cu ajutorul degetelor de la picioare. Astfel, pe suprafetele unde nu puteti sa va lasati copilul descult, este indicata incaltamintea care sa ii permita sa “simta” terenul cu ajutorul degetelor, talpa sa fie subtire si moale, si papuceii sa fie largi si confortabili la degete.

Cateva informatii importante:

Oasele piciorului nu se dezvolta complet pana la varsta de 5 ani.
Cele 52 de oase ale picioarelor reprezintă ¼ din totalitatea oaselor corpului uman
Talpile bebelusilor NU AU ARCADE. Acestea incep sa se dezvolte abia după 2 ani
Picioarele copiilor transpira de 2 ori mai mult decat ale adultilor. Asigurati-le deci mereu materiale care respira, cum sunt pielea sau tesaturile anti-microbiene
Picioarele copiilor de 1-3 ani cresc in medie cu 1 mm/luna.

Sursa: “Încălţăminte sănătoasă pentru copii”.

Finger Food Retete

Super bobo

Posted on 29/08/2012by dailymom

Ingrediente

500 g migdale crude

250 g curmale fara samburi

100 g susan

150 ml suc de portocala

scortisoara dupa gust

Mod de preparare

Migdalele se lasa la inmuiat cel putin o ora.

Se pun in robotul de bucatarie si se macina pana se formeaza faina de migdale.

Curmalele se mixeaza impreuna cu jumatate din cantitatea de suc pana devin o pasta.

Pasta se adauga peste faina de migdale, se adauga restul de suc , susanul si scortisoara.

Se amesteca bine.

Se formeaza bile.

Se dau la frigider.

Fructele se paseaza.

Pofta buna!

Parerea specialistului:

Mmmmmm, mami mai vreaaau! Mmmmm, ce bun eee…

Semintele de susan sunt bogate in fibre, minerale (printre care fosfor, calciu, fier, zinc, potasiu), in acizi grasi nesaturati (acidul oleic – peste 40%), acizi grasi poli-nesaturati (Omega 6 – 40% ) si 0,5% acid linolenic, elemente indispensabile organismului uman.

Migdalele reprezinta o sursa grozava de fibre si proteine de buna calitate, iar printre vitaminele continute de migdale regasim vitamina A si B, vitamina E (un antioxidant puternic), precum si o serie de minerale esentiale pentru functionarea optima a organismului: magneziu, potasiu, fier, zinc.

Curmalele contin substante active importante: saruri minerale (mai ales fier si magneziu), cumarina, vitaminele A, D si cele din complexul B, zaharuri (in cantitate mare), protide.

PASTRARE: Se poate congela

Finger Food Retete

Biscuiti de orez cu susan

Posted on 12/08/2012by dailymom

Ingrediente

300 g faina bio de orez

50 g susan

50 g unt

150 g iaurt gras ( eu am avut unul de 7%)

300 ml apa

1/2 lingurita sare de mare

Mod de preparare

Cuptorul se incinge la 180° C.

Faina se amesteca bine cu apa si iaurtul.

Se adauga untul, topit la temperatura camerei si se omogenizeaza foarte bine.

La final se adauga susanul si sarea si se amesteca.

Cu lingura se pun in tava, tapetata cu hartie de copt; se aplatizeaza cat se poate.

I-am lasat la cuptor 20 minute.

Pofta buna!

Parerea specialistului:

E foarte bun, dar nu prea imi este foame…

PASTRARE: Poate fi congelat

Articole

Despre raceala

Posted on 19/07/2012by dailymom

Articol preluat dintr-o nota de pe Facebook, nota creata de Zoozie Mami, autoarea blogului https://blogulmeumediocru.blogspot.ro/

Am citit fara rasuflare articolul si mi s-a parut de bun simt, in conditiile in care, in ziua de azi nu e de mirare ca unii medici prescriu antibiotic, sau un pumn de medicamente pentru o simpla raceala.

Este mult de citit, trebuie rabdare, dar eu, cel putin, am aflat lucruri interesante despre cat de inteligent este corpul nostru, daca il lasam sa faca ceea ce stie.

Cand temperatura corpului trece de 37 de grade(febra), cand iti curge nasul, te simti ametit si fara vlaga si sinti o durere in gat… atunci stii ca te-a prins raceala.

Toate cele prezentate mai sus sunt doar simptome care iti indica faptul ca ai racit, insa te-ai intrebat vreodata ce se intampla in interiorul organismului cand esti racit?

Ce se intampla in corpul tau cand esti racit?

Totul incepe in momentul in care un organism microsopic (bacterie, virus, fung etc) reuste sa depaseasa bariera sistemului imunitar (fie din cauza frigului, fie din cauza ca am intrat in contact cu cineva bolnav) si reuseste se instaleze in organismul nostru – rezultand o infectie. Drept urmare corpul nostru isi mobilizeaza mai tare sistemul imunitar pentru a lupta cu “invadatorii”.

Cum se lupta sistemul imunitar?

Cand organismele patogene (invadatorii) stimuleaza activitatea sistemului imunitar, se elibereaza o substanta numita pirogen endogen, care trasmite un semnal creierului prin care ii comanda sa ridice temperatura la peste 37 de grade – iar atunci spunem ca avem FEBRA.

Cand temperatura este la peste 37 de grade au loc 3 fenomene:

1. Celulele sistemului imunitar(leucocitele) devin mai eficiente – le creste capacitatea de a neutraliza microbii.

2. Creste cantitatea de interferon din corp – o categorie de proteine naturale produse de sistemul imunitar, care au actiune antivirala si anticanceroasa.

3. Se impiedica dezvoltarea si inmultirea bacteriilor si virusurilor, deoarece majoritatea dintre ele nu pot supravietui si nu se pot inmulti la o temperatura de peste 37°C.

Toate acestea se intampla atunci cand organismul isi urca temperatura la peste 37 de grade – asadar observam ca febra este un mecanism de aparare al sistemului imunitar impotriva invadatorilor.

Pe langa aceste 3 simptome, cand avem febra, experimentam o serie de senzatii neplacute, insa si acelea fac parte din acest mecanism natural de purificare a organismului. Iata in ce fel:

* Apar stari de amorteala, ameteala si lipsa de energie

In primul rand din cauza ca organismul isi canalizeaza resursele inspre sistemul imunitar, pentru a-l face cat mai eficient in lupta cu “invadatorii”. Din acest motiv apare in corp o lipsa de vitamine , minerale si energie, in special o lipsa a vitaminei C, care este esentiala pentru sistemul imnuitar – deoarece o leucocita (globula alba) foloseste de 4 ori mai multa vitamina C decat o celula normala.

Iar in al doilea rand, se poate ca organismul sa faca unele minerale indisponibile pe timpul infectei, deoarece unele bacterii care ne invadeaza corpul au nevoie de acele minerale pentru a supravietui. Asadar si din acest motiv se poate experimenta un dezechilibru al nutrientilor pe timpul infectiei.

* Pielea se face palida

Se intampla astfel, deoarece organismul incearca sa piarda cat mai putina caldura, motiv pentru care reduce circulatia la nivelul pielii, iar asta va da un aspect palid, insa doar pe timpul imbolnavirii, dupa care pielea isi va reveni.

* Apare deshidratarea

Din cauza ca organismul pierde multa apa prin transpiratie, motiv pentru care e absolut necesar sa bem apa (NU lichide, ci apa). Prin transpiratie se elimina toxinele din organism, fiind un proces natural de autovindecare.

* Curge nasul si apare tusea

Asta se intampla tot ca urmare a unor procese naturale de autovindecare, deoarece corpul incearca sa elimine prin mucus diverse toxine si bacterii care ne-au invadat corpul. Tot ca autodetoxifiere mai poate aparea diaree sau alte stari asemanatoare.

Asadar, dupa cum se poate observa, febra este un mecanism de aparare si autovindecare al organismului, fara de care corpul nu ar putea face fata infectiilor. In aceste conditii putem considera ca “febra este prietena sanatatii nostre”. Din nefericire insa, majoritatea oamenilor au fost invatati s-o priveasca exact pe dos, ca fiind un mare inamic al sanatatii.

Ce greseli fac oamenii cand au febra?

Vor s-o scada !

Cea mai mare greseala (care din pacate, vine in primul rand din ignoranta medicilor, dar si din lipsa de informare a pacientilor) este ca incearca sa suprime acest mecanism natural de aparare al organismului.

Imediat ce temperatura trece putin peste 37°C, doctorii au obiceiul sa indoape pacientii cu medicamente pentru scazut febra, de obicei paracetamol, iar in unele cazuri, va vine sa credeti sau nu, se prescriu din start antibiotice.

Ce se intampla cand suprimi acest mecanism natural?

Se pot intampla 2 lucruri:

1. Corpul incearca din rasputeri si tina starea de febra, in ciuda tuturor medicamentelor administrate pentru scaderea febrei, iar pana la urma reuseste sa omoare “invadatorii”. E cazul in care omul tot ia medicamente, si se enerveaza ca nu-i scade febra, in loc sa se bucura ca organismul inca are resurse sa se lupte cu invadatorii. In acest caz boala se vindeca, insa dureaza mai mult decat in mod normal – e acea raceala usoara care nu mai trece odata .

2. Organismul nu reuseste sa castige lupta cu “invadatorii”, iar organismul ajunge sa ramana infectat de anumite mircoorganisme pe care sistemul imunitar nu le va mai ataca.

Ar mai fi si a treia solutie: moartea – cand organismul nu face fata provocarii cu infectia, iar febra sare la peste 42°C.

Pe langa aceste efecte nedorite, medicamentele prescrise de doctori au si ele o serie de efecte daunatoare asupra organismului, despre care pacientii sunt mult prea rar informati(de obicei nu sunt deloc informati). Bineinteles ca in industria farmaceutica exista mai multe medicamente impotriva racelii, care au efecte secundare daunatoare, insa noi ne vom ocupa doar de cele comune.

Efectele secundare ale medicamentelor

Paracetamolul (acetoaminofenul -substanta activa):

– In primul rand, cand vorbim de febra, el nu face decat sa prelungeacsa boala suprimand mecanismul natural al febrei.

In al doilea rand, a fost poblicat un studiu care a demonstrat faptul ca paracetamolul suprima activitatea anticorpilor in lupta cu organismele patogene, facand ca boala sa dureze mai mult.

– In al treilea rand afecteaza ficatul, generand insuficienta hepatica. In SUA se inregistreaza in medie 450 de decese pe an din cauza insuficientei hepatice generate de excesul de paracetamol. Mai mult decat atat, asocierea paracetamolului cu alcoolul, dubleaza riscul de insuficienta hepatica.

– Afecteaza rinichii. Statisticile arata ca 15% din persoanele care fac dializa, au ajuns in aceasta situatie din cauza efectului pe care paracetamolul si aspirina l-au avut asupra rinichilor lor.

– Creste riscul de astm, deoarece scade cantitatea de glutation(GSH) din organism – un antioxidant care se gaseste in tesutul plamanilor si are rolul de a proteja plamanii.

– Creste riscul de hipertensiunie. In urma unui studiu pe 8 ani, realizat pe 80.000 de femei sanatoase (intre 31 si 50 de ani), s-a demonstrat ca femeile care au luat medicamente cu continut de acetaminofen si ibuprofen mai mult de 22 de zile pe luna, au avut un risc de hipertensiune 86% mai mare decat femeile care nu luau deloc aceste medicamante.

Ibuprofenul – substanta activa din unele medicamente impotriva racelii

– Intr-un studiu facut pe 10 ani facut pe 114.000 de femei sanatoase (intre 22-85 de ani), in vederea identificarii factorilor care contribuie la cancerul de san. Dintre toate, 2400 de femei au facut CANCER la san in aceasta perioada. In urma investigatilor oamenilor de stiinta a reiesit ca administrarea zilnica de ibuprofen pentru 5 ani a crescut cu 50% riscul de cancer, in comparatie cu femeile care nu luau. In cadrul aceluiasi studiu a reiesit ca femeile care au consumat aspirina zilnic pentru minim 5 ani, aveau un risc cu 80% mai mare de a dezvolta cancer la san triplu negativ, decat femeile care nu consumau aspirina regulat.

– La fel ca paracetamolul, supradoza de ibuprofen intoxica ficatul crescand riscul de insuficienta hepatica si icter.

Aspirina

Desi este mai rar prescrisa impotriva racelii decat cele de mai sus, oamenii nu ezita sa ia aspirina cand sunt bolnavi sau cand simt orice alt tip de durere. Se pare ca oamenii au uitat ca atunci cand iau aspirina, au de a face cu un medicament si nu cu o bomboana. Iata ce ne arata studiile despre aspirina:

– Suprima capacitatea globulelor albe de a distruge microbii.

– Este asociata cu Sindromul Reye, in special la copii sub 21 de ani.

– Creste cu 27% riscul de a face ULCER, cel putin asa sustine un studiu facut la Wester Sydney University, facut pe 187 de pacienti care consumau intre 57 si 325 de miligrame de aspirina pentru cel putin o luna.

Antibioticele

Antibioticele sunt un real PERICOL pentru sanatate, iar inconstienta cu care sunt consumate de oameni este de-a dreptul uimitoare. Este interesant ca nici multi medici de familie nu au nicio rezerva in a prescrie antibiotice chiar si atunci cand NU este cazul. Va vine sa credeti sau nu, unii medici prescriu antibiotice preventiv, chiar daca la in acel moment nu exista infectie bacteriana puternica in organism care necesita antibiotice, ci e infectie cu virus. Daca am ajuns sa luam antibiotice pentru rosu in gat, mai avem putin si le luam direct cand suntem sanatosi, vezi Doamne, pentru a preveni imbolnavirea.

Totusi, in cazul in care mai sunt oameni care nu sunt constiente de pericolul antibioticelor, urmariti cateva din modurile in care afecteaza ele sanatatea:

– Dezechilibreaza flora intestinala, deoarece omoara bacteriile benefice(probiotice) din intestin si incurajeaza dezvoltarea florei patogene, din care face parte si ciuperca Candida Albicans. De la acest dezechilibru si de la infectia cu Candida, poate aparea o intreaga gama de afectiuni: de la intestin iritabil pana la CANCER. Mai multe despre acestea gasiti in articolul despre “Candidoza sau Sindromul Antibioticelor”

– Distrugerea sistemului imunitar, ca urmare a dezechilibrarii florei intestinale – care este de fapt pilonul de baza la imunitatii.

– Prin administrarea antibioticelor pentru cea mai mica infectie bacteriana (care nu necesita antibiotice insa zicem ca o prevenim sa nu se agraveze raceala) vom face ca bacteriile sa devina rezistente la antibiotice, iar urmatoarele imbolnaviri vor fi din ce in ce mai severe si chiar daca vom lua atunci antibiotic, ele nu vor mai avea niciun efect, deoarece bacteriile au dezvoltat rezistenta.

– Un studiu realizat pe 3 milioane de persoane in 2008 a demonstrat ca persoanele care iau de 2-5 ori pe an au un risc cu 27% mai mare de a face cancer, in timp ce persoanele care iau de mai mult de 6 ori pe an antibiotice au un risc cu 37% mai mare de a face cancer decat persoanele care nu iau antibiotice.

(Daca “cineva” imi recomanda sa ma indop preventiv de medicamente cand abia am febra 38 de la o raceala, ca sa nu urce mai tare… ii recomand si eu lui sa ia antibiotice inca de pe acuma – tot asa preventiv, ca nu cumva sa faca febra. Cam asta ar fi principiul ).

Asadar, probabil va intrebati…

Ce fac cand am febra ?

Dupa cum am mai spus, ferba este un mecanism natural de aparare al organismului care ne ajuta sa luptam impotriva invadatorilor. Ea este “prietena sanatatii noastre” si trebuie sa ne folosim de ea cat mai intelept cu putinta pentru a ne pastra o stare de sanatate cat mai buna.

Poate febra sa ne faca rau?

Orice s-ar intampla, NU trebuie sa uitam niciodata ca febra poate fi mortala, insa nu cand este sub 40. Doar cand infectia persista si febra trece peste pragul de 40, ea devine periculoasa si este necesar sa intervenim cu medicamente pentru a o scadea. INSA cand aceasta este sub 40(cum este in majoritatea cazurilor) ea este un mecanism natural de VINDECARE al organismului.

Totusi, ce TREBUIE sa facem cand avem febra?

In primul rand este absolut necesar ca febra sa fie foarte atent SUPRAVEGHEATA, deoarece cand urca peste 40 ea reprezinta un pericol pentru sanatate si este necesar sa se intervina cu medicatie.

Pana atunci insa avem la indemana o gramada de tratamente 100% naturale si fara efecte secundare, care ne ajuta sa facem fata cu brio racelii. Iata care sunt acestea:

Tot ce trebuie sa facem este sa ajutam organismul sa-si desfasoare cat mai bine procesele naturale de autovindecare, adica sa cream conditiile perfecte pentru ca sistemul imunitar sa lucreze eficient. Asadar principala arma pe care ne vom axa impotriva bolilor este sistemul imunitar.

I. Dieta – sau tratamentul prin alimentatie

“Medicamantul sa-ti fie hrana, si hrana sa-fi fie medicamentul” – spunea Hippocat – parintele medicinei – acum aproximativ 2500 de ani. Asadar, la fel ca pentru toate bolile, tratamentul racelii se porneste in primul rand de la DIETA.

a) Eliminarea zaharului din dieta …cel putin pe perioada bolii.

Principala problema in ceea ce priveste carbohidratii simplii (zahar, glucoza, fructoza, galactoza etc – noi le voi numi generic pe toate “zahar”), este ca suprima drastic activitatea sistemului imunitar:

– Scade cu 50% eficienta celulelor macrofage – cele responsabile pentru mecanismul de fagocitoza (procesul prin care globulele albe “manaca” organismele patogene – bacterii visursuri, sau fungi)

– Urca nivelul de insulina din sange, iar acest lucru inhiba secretia hormonului de crestere(GH) – care este strans legat de buna functionare a sistemului imunitar.

– Scade cu 40% capacitatea tuturor leucocitelor de a omori microbii.

– Hraneste organismele din daunatoare din intestin (flora de putrefactie) si in acelasi timp omoara “bacteriile bune”(probiotice), lucru care duce la scaderea imunitatii.

Zaharul dauneaza si persoanelor sanatatoase slabindu-le imunitatea, insa este cu atat mai daunator persoanelor deja bolnave. Astfel ca el nu ar trebui consuma in exces nici de cei sanatatosi, si cu atat mai putin de cei bolnavi.

Din aceste motive, pe perioada cat suntem bolnavi ar fi bine sa incercam sa reducem consumul de carbohidrati, insa mai ales cantitatea de carbohidrati simpli si cu index glicemic mare (zahar, glucoza, fructoza, dulciuri, prajituri, includiv mierea de albie), deoarece acestia se absorb mult prea repede si dezechilibreaza sistemul imunitar. Totusi pentru a ne asigura necesarul de carbohidrati pe perioada bolii putem consuma carbohidrati complexi, care se absorb lent si nu sunt dezechilibreaza sistemul imunitar(paine, legume, cereale, leguminoase etc).

Asadar, pe perioada racelii vom avea o dieta:

– Fara zahar, dulciuri, miere prajituri sau ciocolata.

– Fara sucuri (mai ales ca unele bauturi “racoritoare” contin 7 lingurite de zahar la 250ml)

– Fara exces de fructe dulci – contin fructoza si de aceea ar fi bine sa nu exageram cu ele in timpul racelii. Bineintele ca cele sarace in fructoza (cum e LAMAIA) sunt chiar recomandate.

b) Consumul de alimente bogate in vitamine si minerale

In lupta cu “invadatorii” organismul face o risipa de energie si nutrienti, in special de vitamina C. De aceea noi trebuie sa optam pentru o dieta cat mai bogata in vitamine si minerale.

1) Viamina C

In ceea ce priveste vitamina C, ea este esentiala deoarece sistemul imunitar are nevoie o cantitate mare de vitamina C pentru a functiona, si, asa cum am mai spus, celulele sistemului imunitar(leucocitele) au nevoie de 4 ori mai multa vitamina C decat o celula normala. Din acest motiv vitamina C este esentiala pe parcursul bolilor, iar cand spun vitamina C ma refer la cea din ALIMENTE si nu la cea din PASTILE.

Acid ascorbic vs Vitamina C

Suplimentele (pastilele) de vitamina C contin in general doar acid ascorbic, totusi pe eticheta scrie vitamina c.

Pe de alta parte, vitamina C provenita din alimente este formata din: Rutina, Bioflavonoide, Factorul K, Factorul J, Factorul P si Acid Ascorbic.

Asadar vitamina C din suplimente NU este aceeasi cu vitamina C din alimente (acest principiu e valabil si pentru alti nutrienti). Iata care sunt cele mai importante surse naturale de vitamina C:

Aliment – mg Vit C/100g

Macesele – 1500

Catina – 670

Ardeiul iute – 250

Ardeiul verde – 200

Coacazele -200

Broccoli – 90

Varza – 80

Lamaia – 60

(Necesarul zilnic de vitamina C pentru un om sanatos este de 60 mg)

2) Zincul

Alaturi de vitamina C, zincul este in esential pentru buna functionare a sistemului imunitar si are de asemena si proprietati antioxidante. Daca vitamina C este denumita metaforic “vitamina imunitatii” , zincul poate fi considerat “minerala imunitatii“ . Zincul joaca un rol important atat pentru prevenirea infectiilor la oamenii sanatosi (prin mentinerea imunitatii puternice), dar este cu atat mai important in timpul febrei cand sitemul imunitar este suprasolicitat. Totusi supradoza de zinc, care apare cand se administreaza doze de peste 150mg pana la 450 mg zinc, poate fi periculoasa pentru sanatate, motiv pentru care este indicat sa ne axam pe sursele naturale de zinc in defavoarea celor artificiale, adica sa ne axam pe ALIMENTELE bogate in zinc mai degraba decat pe suplimente. Mai mult decat atat, sursele de naturale de zinc au o biodisponibilitate mai mare decat zincul din suplimente – adica este absorbit mai bine si organismul se poate folosi mai eficient de el ( la fel se intampla cu majoritatea nutrientilor proveniti din surse naturale, in comparatie cu cei proveniti din suplimente).

(Necesarul zilnic de zinc pentru un om sanatos este de 15 mg)

* Alimente bogate in antioxidanti

Pe langa alimente care contin vitamina C si zinc, ar fi bine sa consumam alimente bogate in ceilalti ANTIOXIDANTI ( ex. Vitamina A, Vitamina E, Co. Q10, Luteina, Licopen, Seleniu, Cisteina, Zinc etc.) – substante care apara organismul impotriva radicalilor liberi si sustin activitatea sistemului imunitar.

In ceea ce priveste asimilarea necesarului de antioxidantii, cea mai buna alegere o reprezinta salata de legume.

Asadar alimentatia pe timp de raceala ar fi bine zilnic cel putin o salata de legume (minumim 5 sortimente de legume), fiind o sursa excelenta de antioxidanti – care ne vor intari sistemul imunitar pe perioada bolii. Desi antioxidantii se gasesc si in fructe, ar fi bine sa nu exageram cu ele, ci sa optam pentru antioxidantii din legume, deoarece excesul de fructoza nu este benefic pe timp de boala.

c) Consumul de apa – cel putin 2 litri pe zi.

In timpul luptei cu infectiile corpul transpira mult si pierde multa apa, riscand sa se desihrateze.

Pe langa asta, persoanele care au febra nu mai percep atat de bine senzatia de sete. De aceea trebuie sa consumam suficienta apa chiar daca nu resimtim foarte tare senzatia de sete.

Atentie: Se consuma minimum 2 litri APA, si nu 2 litri de LICHIDE, deoarece si bauturile ”racoritoare” si “vodca” sunt lichide, insa ele nu ne vor ajuta sa ne sa ne vindecam.

d) Folosirea alimentelor si plantelor cu efecte antimicrobiene

* Usturoiul si Ceapa:

Usturoiul este considerat de catre unii specialisti ca fiind “Regele Alimentelor”, din cauza efectelor vindecatoare miraculoase pe care le are.

Substanta activa numita ALICINA (care se gaseste in special in usturoi, dar si in ceapa) are un efect antibacterian, antiviral, antiparazitar si antifungic natural, ajutand organismul in lupta cu “invadatorii”, fara a avea efecte daunatoare (cum au antibioticele sau alte medicamente de sinteza). Pe langa acestea, usturoiul si ceapa au si alte efecte benefice printre care: scaderea colesterolului “rau”(LDL), scaderea hipertensiunii, subtierea sangelui, si nu in ulltimul rand au efect antioxidant (protejeaza impotriva radicalilor liberi).

Atentie: aici vorbim de usturoiul consumat crud si nu de usturoiul din capsule.

* Propolisul:

La fel ca usturoiul este un antibiotic si antiviral natural. Pe langa acestea, porpolisul intareste sistemul imunitar prin stimularea producerii de globule albe. Mai mult decat atat, studiile arata ca propolisul are efect antiinflamator, antialergic, si nu in ultimul rand, efect antitumoral (anticancer) provocand moartea celulelor canceroase fara a le afecta pe cele sanatoase.

* Echinaceea

Intareste sistemul imunitar prin:

– stimularea fagocitozei (procesul prin care fagocitele “manaca” organismele straine care au invadat corpul)

– cresterea eficientei limfocitelor in lupta cu organismele patogene

– cresterea numarului de celule T (sau limfocite T)

– si nu in ultimul rand, creste cantitatea de interferon, interleucina, immunoglobulina si alte substante care participa la buna functionare a sistemului imunitar.

Alte plante eficiente impotriva racelii, care se pot administra sub forma de ticturi sau ceauri:

* Musetelul

* Mugurii de pin

* Cimbrul

* Ghimbirul

* Sovarful (aka. oregano) etc.

Atentie: desi alimentatia reprezinta componenta principala a vindecarii, nu trebuie sa ne fortam sa mancam decat atunci cand simtim nevoia, deoarece organismul este oricum slabit, iar indoparea fortata cu mancare nu face decat sa inrautateasca situatia.

II. Tratamentul non-alimentar

a) Somnul si odihna

Este esential pe timpul racelii sa ne odihnim pentru a crea conditiile perfecte organismului in lupta cu organismlele invadatoare.

Mai mult decat atat somnul reprezinta un mecanism natural de autovindecare al organismului.

In timpul somnului celulele stricate inlocuite iar neuronii afectati trec printr-un proces de reparatie. Mai mult decat atat, un somn odihnitor asigura buna functionare a sistemului imunitar. Pe de alta parte lipsa somnului are efecte devastatoare asupra sistemului imunitar si respectiv asupra sanatatii generale atat la oamenii sanatosi, si cu atat mai mult la cei bolnavi.

Este important ca locul unde ne odihnim sa fie bine incalzit astfel incat corpul sa nu piarda multa caldura – pentru ca activitatea sistemului imunitar sa se desfasoare cat mai eficient.

b) Expectorarea mucusului

Cu totii stim ca atunci cand suntem bolnavi apare un exces de mucus la nivelul nasului si gatului, lucruu care nu demonstreaza altceva decat sa sistemul nostru imunitar functioneaza foarte bine.

De ce se formeaza un exces de mucus cand suntem bolnavi?

Din doua motive simple:

1. Pentru a elimina organimele patogene si germenii ajunsi la nivelul foselor nazale sau la nivelul laringelui. Astfel prin eliminarea de mucus corpul practic scapa de diferite organisme patogene si de alte substante straine ajunse la nivelul foselor nazale – acesta este de asemenea un proces natural de autocuratire pe care n-ar trebui sa-l impiedicam cu diferite medicamente si picuri.

2. Pentru ca atunci cand sistemul imunitar se lupta cu organismele invadatoare, creste secretia de mucus in intreg organismul, deoarece imunitatea functioneaza mai bine in acest fel. Asadar cresterea secretiei de mucus de la nivelul nasului este si o dovada ca sistemul imunitar este pus pe treaba.

Pe langa acestea se poate intampla sa ne curga nasul cand nu suntem bolnavi, aceasta se intampla fie din cauza alergiilor, fie din cauza ca anumiti germeni au intrat in fosele nazale si e nevoie sa fie eliminati sau pur si simplu din cauza frigului, deoarece frigul inhiba activitatea anumitor celule de la nivelul nasului care are drept urmare eliminarea de mucus pana in momentul in care intram din nou la caldura.

Este ciudat cum toti oamenii se enerveaza si incearca sa-si opreasca curgerea nasului prin diferite picaturi, in conditiile in care aceste este un mecanism natural de curatare a organismului – pe care nu ar trebui sub nicio forma sa-l suprimam.

Ce trebuie totusi sa facem?

Se ne suflam nasul ori de cate ori este infundat pentru a ajuta eliminarea diferitelor bacterii de la nivelul nasului si sa scuipam mucusul pe care-l expectoram cand tusim – in niciun caz NU trebuie sa-l inghitim. In acest fel, procesele de detoxifiere de la nivelul nasului si gatului se vor desfasura natural si armonios.

c) Stabililizarea nivelului de Vitamina D din corp

Vitamina D este un stimulent foarte puternic al sistemului imunitar, fiind implicata in producerea a 200 de tipuri de peptide antimicrobiene (componete ale sistemului imunitar care au rolul de a lupta cu infectiile) – e si motivul pentru care ne imbolnavim mai rar vara.

De unde luam Vitamina D?

Avem 2 surse principale:

1. Din expunerea la soare. Vitamina D se formeaza la nivelul pielii prin expunerea la soare pentru 15-20 de minute, insa inceteaza indata ce pielea se inroseste(se arde). De aceea este indicata expunerea scurta la soare(cel putin a mainilor si picioarelor) atunci cand avem probleme cu raceala, insa trebuie avut grija ca nu cumva pielea sa se arda.

2. Daca este iarna si nu avem parte de soare, cea mai buna sursa de vitamina D este PESTELE (in special tonul si somonul, dar si alte specii). Din acest motiv ar fi indicat sa consumam si putin peste pe perioada cand suntem raciti pentru a stimula activitatea sistemului imunitar.

Atentie: Suplimentele de vitamina D administrate in exces face mai mult rau decat bine, motiv pentru care ar fi bine sa nu se consume decat, daca ne supraveghem atent nivelul de vitamina D din organism (prin analize) – pentru ca nu cumva sa ajunge la supradozaj.

d) OPTIONAL: “Leacurile babesti”

Cu totii stim ca atunci cand ne imbolnaveam la tara, bunica avea mereu cate un leac miraculos prin care ne vindecam de raceala, fara sa fi pus in gura vre-un medicament artificial. Chiar daca multe dintre ele s-au pierdut de-a lungul timpului, inca mai exista o multime de leacuripopulare impotriva racelii.

Asadar sa recapitulam:

Pe perioada racelii…

1. Eliminam total zaharurile simple din dieta (zahar, dulciuri, sucuri).

2. Consumam salate si alte alimente bogate in vitamine si minerale (in special vitamina C si zinc).

3. Consumam alimente si plante antibacteriene: usuroi, ceapa, propolis, echinaceea, musetel cimbru etc..

4. Ne asiguram odihna necesara.

5. Eliminam acumularile de mucus din nas si gat.

6. Ne asiguram necesarul de Vitamina D.

Resurse:

https://www.lef.org/magazine/mag2007/dec2007_report_acetaminophen_01.htm

https://articles.mercola.com/sites/articles/archive/2004/08/04/acetaminophen-toxicity.aspx

https://www.webmd.com/hypertension-high-blood-pressure/news/20021028/acetaminophenlinked-to-hypertension