Diana/ August 17, 2019/ Nasterile mele/ 0 comments

Povesteam aici cum am ramas un gust usor amar dupa aparitia primului copil din punct de vedere al nasterii. Ma bucur ca ai mei gargauni de atunci nu au afectat legatura si bondingul dintre mine si Cari.

Dar toata aceasta suferinta a amea, avea sa se vindece la cea de-a doua nastere. O nastere rapida, la fel de neasteptata ca si prima, dar dorita si implinitoare.

Mailul de jos este adresat Ramonei si Gloriei, fetele care au fost alaturi de mine la orele de gym si yoga.

“Hello fetelor,
 

Ma tin de cateva zile sa astern intr-un mail frumoasa mea poveste a nasterii Evelinei. Va fi cu multe amanunte, pentru ca imi doresc sa pastrez acest mail si peste ani sa recitesc cu lux de amanunte, pentru ca a fost mult prea frumos, intens, dar prea frumos.
 
Joi, pe 30 octombrie de pe la pranz, au inceput cateva contractii Braxton Hicks, destul de regulate si insistente.  La 17:00 am mers la ora de yoga si s-au potolit. Seara au mai fost una doua razlete. Noaptea pauza.

Vineri dimineata, am 2 ore de rasfat, masaj, ma intalnesc cu Ruxandra, doula mea, si punem tara la cale. Musai sa aibe aparatul foto la ea pentru ca eu vreau filmare, vreau poze, vreau multe multe amintiri.   La pranz merg la un control la medic, Marius Romila; la eco totul bine, nici urma de nastere prea curand, col normal, ne-am uitat la cicatricea de pe uter, foarte bine, grosime a uterului in zona cicatricei undeva la 3 mm.  I-am spus sa se mai uite daca mai are circulara. Si mi-a placut raspunsul lui: nu ne mai uitam deloc, ca prea sperie pe toata lumea circularele astea. Marius ruleeeeees. A ramas sa vin vinerea viitoare la un CTG.
M-am intalnit in mall cu o prietena, am mancat am ras am plans in tot acest timp sa fi avut vreo 3-4 contractii. Nu stiu daca de pregatire, sau eram in travaliu. Pe la 17:00 am fost sa o iau pe Cari de la gradinita, am luat-o in brate, am condus, si ne-am intalnit cu alte prietene si copii la cafenea Antipa. Acolo alte 2-3 contractii care m-au facut sa ma stramb, nu dureroase, dar inconfortabile. 
Sa fi fost dupa ora 20:30, cand stand pe scaun am simtit un poc, efectiv ca o basica care se sparge in interiorul meu. Mi-am dat seama ca s-au fisurat membranele, pt ca fix senzatia asta am avut-o acum mai bine de 3 ani la nasterea Carinei. Am refuzat sa cred ce se intampla, si am mai asteptat inca vreo 10-15 min pana sa ma ridic sa merg la baie. Pana sa ajung la toaleta, a inceput lichidul sa curga si am eliminat si juma’ de dop, aproximativ. Eram speriata. Nu vroiam sa se repede experienta anterioara ( ruperea membranelor fara existenta contractiilor, care a dus la un travaliu de 15 ore terminat cu cezariana) 
M-am intors de la baie si i-am spus lui Cristi, care venise si el intre timp, si bine a facut , si fetelor ce se intampla. Al meu sot repede s-a panicat, ce facem mergem la spital. Eu stai asa, ca vreau sa mai stau, la spital merg cat mai tarziu. Il sun pe Marius. Ii spun ce se intampla ramane perplex. Ulterior mi-a marturisit ca nu prea avea chef de nastere, fiind a treia pe ziua aceea, si vroia sa doarma. Fiind purtatoare de steptococ Beta hemolitic mi-a spus sa iau 2 pastile de Zinat (am luat 2 * 500 mg) si sa mai astept macar 2-3 ore pana sa merg la spital. Am plecat de acolo pe la 21 si ceva, mi-am lasat masina in Victoriei, am fost la o farmacie am luat antibioticul si ne-am dus acasa sa imi iau bagajul (o gentuta cu iRiver-ul pe care aveam Deva Premal, homeopatul Caulophyllum, un piepten, parfum, deh, mergeam la intalnire si alte cateva prostioare). Mi-am curatat oja de pe maini, stiind ca la cezariana, daca se impune, nu trebuie sa am unghiile colorate. Contractiile incepusera undeva la mai putin de 10 min dar suportabile. Am plecat spre soacra mea, sa o lasam pe Cari sa doarma acolo. Pana sa ajungem acolo, practic in 15 minute, contractiile se inteteau. Eu aveam de gand sa o adorm pe asta mica, sa ii fac dus, fiind oricum suparata ca nu doarme cu mine si o lasam asa pe nepusa masa la ‘maia’. A vrut Cari sa manance ceva, dar pe mine intre timp m-au luat contractii la 3 min, 2 min, scurte ca durata undeva la 15-20-25 secunde. Dar din ce in ce mai intense. Incepusem sa gem usor, sa ma tin de pereti si sa ma legan. Exclus sa o spal si sa o adorm pe Cari. A preluat-o soacra mea. Cristi ca hai la spital, eu nuuu, ca mai vreau sa stau acasa. Ma duc la dus. La baie, ma pun pe WC si brusc am senzatia ca vreau sa imping. Upsi, not good. Ma urc in cada, Reusesc sa ma spal doar pe cap, si iar contractie si imi vine sa imping, ma las pe vine in cada si duc mana la pelvis. Pf. Ma dau cu balsam reusesc sa ma clatesc, iar contractie, iar pe vine si vad sange. In acel moment m-am panicat, am asociat sangele si durerile prea mari cu ruptura uterina. In capul meu era o deruta continua. Simteam ca sunt intr-o transa, specifica dilatatiei mai mari de 8 cm, senzatia de impins stiu cand aparea, dar cu toate astea refuzam sa cred ca s-a intamplat asa repede, si ma gandeam ca sunt la inceput de travaliu la o dilatatie de 1-2 (inconstient comparand iar cu travaliul anterior.) Noroc cu transa, care a contrabalansat aceasta frica cand am vazut sangele. In acel moment, m-am gandit: la naiba cu obsesia mea de a naste natural, vreau sa fie bebe bine, sa ajung mai repede la spital, si sa ma taie sa scoata bebele. (Auzisem in ultima vreme 2 cazuri de rupturi uterine, terminate urat. )
 M-a gasit Cristi ghemuita in baie, s-a panicat tot, i-am spus ca am vazut sange si acum vreau sa merg la spital. Ruxandra imi scria ca vine si ea spre mine, eu i-am spus de sange, si ca plecam la spital si ne vedem acolo. S-a chinuit Cristi sa ma imbrace, nu mai eram in stare de nimic, am tipat la el ca vreau alte haine mai largi, daca era dupa mine plecam in costumul lui Adam spre spital.
Al meu sot a coborat inainte sa pregateasca masina, eu am venit dupa el cu al meu cumnat. (care venise cu noi, sa mearga sa imi ia masina din Victoriei, pt ca aveam medicamentele Carinei in masina ). L-am speriat si pe cumnat in lift, cand am avut iar contractie si m-am lasat pe vine si am pus iar mana intre picioare si gemeam. Mi-a spus si el a doua zi ca s-a speriat foarte tare, pt ca niciodata nu m-a vazut asa, ca si-a dat seama ca ma doare tare, dar nu stia ce sa imi faca, si mai bine ca nu a facut nimic. Oricum o imagine superba, eu ghemuita in lift cu prosopul in cap, caci asa am plecat, fiind parul ud. Sublim. Cand m-am dat jos din lift, am coborat cateva trepte topaind, pt ca nu aveam contractie. Eram ca un iepuras, intre contractii, capabil sa joc si fotbal daca aveam unde. Fix cand m-am urcat in masina, a ajuns si Ruxandra si am plecat impreuna spre spital. Sincronizare perfecta.
In masina, cred ca ma scos cele mai puternice sunete, ma tineam de scaunul din fata, si tot aveam senzatia de impins. Nu stiu cum a condus Cristi, ca ii tot trageam si impingeam scaunul. Ruxandra incerca sa ma linisteasca, sa ma intrebe de cantitatea de sange, sa ma linisteasca spunandu-mi ca totul e ok. Eu o tineam intr-una ca imi curge sange, simteam cum imi curge tot sangele din corp.
Am ajuns la spital la fix 23:23:46 (m-am uitat pe fisa de externare), si m-au dus la camera de garda. Acolo doctroul de garda, o fata tanara, care am prins-o si cand mi-am facut singurul CTG din sarcina si m-a tinut 2 ore ca nu ii placea ei cum arata graficul, si am facut 3. , m-a controlat si a spus dilatatie completa. Eu, in transa mea intreb cu speranta: S-a dilatat colul complet? Aia se uita la mine si imi spune: dilatatie completa, copil in vagin, il simt, sunati-l pe Romila acum. woooow, nu imi venea sa cred. M-am relaxat complet, totul era bine. Se auzeau bataile inimii bebelinei. Aici un moment amuzant, Ruxandra s-a distrat copios. Cand am ajuns in camera de garda, mi-a spus medicul sa ma dezbrac sa imi faca tuseul, eu m-am dezbracat complet, si de bluza, eram complet goala. :)) eu care’s mai pudica eram acolo in toata splendoarea si nu ma interesa nimic. S-a cam precipitat dom’soara de garda, ca de ce am venit in ultimul moment, ce sa ii explic ca s-a intamplat prea repede, nu a vrut sa o lase pe Ruxandra sa vina cu mine, tot zicea iminenta de ruptura. Mie imi venea sa ii dau cu ceva in cap si sa ii spun calmeaza-te femeie ca ma enervezi.
 
Nu stiu ce a facut Marius, dar in maxim 15 minute era imbracat si langa mine in sala de nastere. Mi-a spus dupa, ca a mers cu 140 cu motorul, a luat toate culorile de rosu la semafor. Tot el a luat-o si pe Ruxandra si a bagat-o in sala de nastere. dar in valtoarea evenimentelor Rux a uitat sa ia aparatul din geanta, si nu am nici o poza fix cand iese Evi din burtica. Mi-ar fi placut si cateva poze in acel moment. Dar am poze frumoase cu ea cand mi-e pusa la piept.
Pana sa vina Marius, m-au pus pe masa de nastere, dar am cerut sa mi se ridice spatarul, si tot aveam contractii de impins, mi-au pus antibiotic pe vena (dar nu mai avea timp sa isi faca efectul), Mi-a explicat Marius cum sa sustin contractiile cu impins, fiind prea scurte nu erau suficient de eficiente, si am depus ceva efort. Pana la urma mi-au pus cateva picaturi de oxitocina ca sa prelungeasca contractiile sa iasa bebelina. Dupa ce au pus oxitocina din 3 contractii a iesit Eveline la ora 23:58 pe 31 octombrie.
Cand se incoronase capul, am pus mana si am simtit capul asa de catifelat, doamne ce senzatie. Eram plina de hormonii fericirii. Apoi pe contractia care a scos capul bebelinei, a aparut si circulara. Marius a incercat sa o dea peste cap, dar era foarte stransa in jurul gatului, si atunci a trebui sa taie cordonul (nu s-a putut sa las cordonul pana ce nu mai pulseaza), dar asa a fost cel mai bine, pt ca altfel nu avea cum iesi corpul. Inca 2 contractii si a iesit Eveline cu totul. Am simtit cum se roteste corpul copilului si cum aluneca din mine. Senzational. Fantastic. Ma bucur atat de mult ca am trait toate aceste sentimente, si o experienta care m-a facut sa ma simt completa ca femeie. Eveline a primit nota 8, si apoi 10, a trebuit pusa un pic la oxigen din cauza cordonului, dar la cateva minute am primit-o pe piept si a gustat din colostru care o astepta. Doamna doctor neunatolog, m-a controlat sa vada daca am colostru, cand a vazut ca tasneste m-a lasat in pace, si de atunci toti medicii de la neonato nu spuneau nimic de lapte praf, si toate asistentele stiau ca e pe lapte matern exclusiv. Placenta a iesit singura la cateva minute dupa, am vazut-o, m-am uitat la ea, (asta era alt of, de la nasterea anterioara, ca nu am vazut unde a stat copilul). Marius nu mi-a facut epiziotomie, m-am rupt superficial maxim 1 cm intre vagin si anus si jumate de cm undeva in lateral in partea stanga. A spus ca mai bine ma coase, ca sa previna sangerarile.
 
In noaptea aceea toate asistentele care m-au vizitat ma felicitau ca am reusit sa nasc asa repede si natural dupa cezariana. Ma simteam asa bine, Oricum eram in extaz dupa o asa experienta. Eveline a stat 90% din timp cu mine in camera, de doua ori dimineata am lasat-o la acvariu ca sa merg sa imi faca si mie asistentele toaletarea, si jumate din ultima noapte cand au pus-o la lampa pt icter. Dar si acolo a avut laptic de la mine.
Cam asta e povestea nasterii mele. Mi-am dorit asa de mult sa nasc natural, ma simteam incompleta, si dornica sa traiesc momentul cand se naste copilul meu. Si de data aceasta am avut ocazia cu varf si indesat sa traiesc la cote maxime. Bine ca a fost scurt. Sunt asa de fericita.”

Share this Post

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>
*
*