Diana/ August 17, 2019/ Nasterile mele/ 0 comments

Intotdeauna mi-a placut firescul, naturalul, simplitatea si evident nici o clipa nu m-am gandit ca viitorii mei copiii vor fi nascuti altfel decat natural.

Dar aveam sa invat o lectie dureroasa: prima nastere sa fie o cezariana neplanuita, neasteptata,  nedorita, care mi-a lasat o trauma. Trauma care a fost vindecate 3 ani jumate mai tarziu de o nastere naturala blanda.

Ma bucur insa, ca am pastrat o nota despre impresiile mele imediate dupa operatie. Desi ramasesem cu o mare dezamagire, recitind notitele vad cata emotie, frica si neputinta am simtit atunci.

Mailul de mai jos, a fost adresat Ramonei Rosu, careia ii multumesc pt timpul acordat la orele de gym si la cursul Lamaze.

“Buna Ramona,
A trecut o luna si  2 zile de la nastere si ma gandeam sa iti povestesc ce am facut in acest timp. In primul rand a fost complet diferit fata de cum imi imaginam. De fapt nici prin cap nu mi-a trecut vreodata ca eu o sa ajung la cezariana. Eram o sustinatoare convinsa a faptului ca organismul femeii e facut pentru nastere. Si se pare ca al meu nu a fost.
Rememorez evenimentul.
Miercuri pe 20 aprilie, ziua cand implineam 40 sap, ma duceam ca o floricica la ecografie, pt ca trebuia urmarita curba de crestere a bebelinei, avand in vedere ca era in urma cu cresterea. Si in timpul ecografiei aveam o contractie, care nu ma durea, dar pulsul piticei era 80. Si atunci Rahimian mi-a spus ca de urgenta ma duc la maternitate si ma internez. Din acel moment cred ca am clacat psihic fara sa imi dau seama. La cardiotocograma, pulsul era 220. Erau medicii intrigati cum. Ma intrebau daca sunt stresata. Cum naiba sa nu fiu, plus ca in ultimele 2 saptamana eu tot asteptam sa nasc si nu mai nasteam, si eram stresata si frustrata, acum ma si interneaza normal ca eram la pamant. In fine, a venit si Marius Romila si mi-a spus ca ar prefera sa raman internata sa ma monitorizeze ca nu e tocmai bine pulsul acela. Ei si asa am ajuns in spital, nici decum cum imi imaginam , noaptea, in pline contractii si cu bucurie ca a sosit momentul. Joi la 4:30 dimineata, am simtit un poc si ceva curgea din mine: mi se fisurasera membranele, fara sa fiu dilatata. Colul nici macar nu se stersese complet, basca mai era si posterior. Eram pe antibiotic inca de cand m-am internat pentru ca aveam streptococul b. Am tot asteptat sa vina contractiile alea dureroase si sistematizate, pana la 13:30 cand Marius a spus ca mai bine imi pune un pic de oxitocina sa ajute. Am spus ca vreau doza mai mica decat cea mai mica posibila . Pe la 15:30 contractiile refuzau sa apara si atunci mi-au rupt membranele complet, au incercat sa imi aranjeze colul si eram in sf dilatata 3 cm, dar colul avea marginile inca tari si era spasmic. Eu eram fericita ca a inceput dilatatia. Dupa ruperea membranelelor in sf am simtit contractiile durereoase. Eram incredibil de fericita, poate singura data cand ma bucuram ca simt durere. Aveam contractii de intensitate maxima (cel putin asa spunea aparatul) cam din 3 in 3 minute si tineau cam 10-20 secunde. Pe la 16:00 mi-au dat si un scobutil sa ajute colul sa se inmoaie. Pana la ora 19:00 insa cu toate contractiile si dorinta mea colul meu nu s-a mai dilatat deloc, deloc. Marius a venit si mi-a spus ca din partea lui pot sa ma chinui pana maine, dar tot la cezariana se va ajunge. SI ca e decizia mea ce vreau sa fac mai departe. Cu lacrimi in ochi, am spus ca hai in sala de operatii, avand in vedere ca pitica mea facuse si un hematom de toata frumuseata, saracuta cat se chinuise si ea. Cand mi-au facut anestezia aveam ditai contractia, si parca a durat o vesnicie, vroiam sa ma dau jos de pe masa sa ma plimb ca nu mai puteam. 🙂 La 19:43 a venit pitica, si chiar ca pitica  2610 g si 51 cm. Lunguta si slabuta am spus ca o fac manechin  Mi-a spus Marius ca venea cu fata inainte, avea gatul flexat spre spate. Probabil ca oricum din cauza asta as fi ajuns la cezariana. Am mai fost taiata suplimentar 1,5 cm cam asa pt ca nu reusea sa o scoata.
In concluzie am o fata tare incapatanata.
 Recuperarea dupa cezariana a fost ok, dar operatie tot operatie ramane. Il recomand cu caldura pe Marius Romila ca medic, pentru simplu fapt ca are rabdare, iti respecta dorintele, este calm, foarte stapan pe sine si stie ce face. Mi-a spus ca ma asteapta sa nasc natural la urmatoarea sarcina.
Am ajuns acasa si timp de 2 saptamani am plans in fiecare zi pt ca nu imi venea sa cred ca nu am nacut natural, dupa ce ma pregatisem atat si imi doream asa de mult. Si am ramas cu multe intrebari ale caror raspuns probabil nu le voi afla niciodata. Daca nu m-as fi internat, poate nu mi se rupea apa? Daca pitica ar fi vrut sa mai stea in burtica? De ce nu mi s-a dilatat colul?  Oare la urmatoarea sarcina voi avea aceeasi problema? Oare psihicul meu la pamant a facut sa nu se dilate colul? Avand atatea intrebari am gasit o carte, care o recomand, se numeste ‘Cezariana, care este viitorul unei umanitati nascute prin cezariana’ de dr Michael Odent.
Am citit cartea si m-am mai linistit, m-am obisnuit cu ideea, si mi-am spus ca debeaga bocesc ca o fraiera pentru ca oricum nu am ce face. Trebuie sa trec peste si sa fiu relaxata asteptand o noua sarcina unde voi incerca sa nasc natural. Citind cartea, a aparut alta intrebare. Eu am avut cezariana de urgenta, am avut travaliu si dupa cezariana, sau am avut o simpla cezariana? Moasa care a stat cu mine atatea ore a spus ca travaliul incepe abia dupa dilatatie 4-5.
Acum sunt bine, ma mai incearca sentimentul dezamagire fata de corpul meu, dar ma uit la pitica mea si ii multumesc Domnului ca suntem bine amandoua. La o luna a luat 1,2 kg si a crescut cam 3 cm. Este cumintica, dar si cu personalitate foarte puternica de mica  O alaptez exclusiv si ii merge foarte bine. Am inceput sa o scot afara de pe la 2 saptamani. Acum iesim aproape zilnic, dar sa nu ploua, si ne plimbam prin jurul complexului. Inca nu am dus-o in parc, dar de abia astept sa mai creasca un pic si sa ma plimb cu ea peste tot Noaptea, vad ca si-a facut un program cat de cat. Mananca pe la 23:00 – 23:30, apoi pe la 02:00 – 02:30 si apoi pela 05:00-05:30. Iar la  07:00 se trezeste fara sa ii fie foame doar ca sa o pun pe burta mea si sa dormim asa inca vreo ora doua.  Baita i-am facut zilnic, de cand am adus-o si ii fac si masaj zilnic. E o rasfata. Ma amuza ca de acum incepe sa scoata tot felul de sunete. Vorbesc cu ea non stop si ii cant. Si vad ca incepe si ea sa bolboroseasca pe limba ei.  Cam are probleme cu gazele, inca din prima ei zi a avut. Dar pana acum nu a facut crize de plans, doar se chirceste si se screme. Dar ii dau Infacol cam la fiecare masa. Am atasat o poza cu ea.
Abia astept sa vin la orele de Pilates cu pitica dupa mine. Cu toate ca, va fi cam micuta la inceput. As vrea cam pe la 3 luni de la operatie sa ma apuc de exercitii.
Ramona multumesc pentru rabdarea cu care ai citit mailul meu kilometric si imi cer scuze pentru ca este asa de lung. Dar vad ca ma ajuta sa mai povestesc din cand in cand cum a decurs evenimentul, pentru a constientiza ca cezariana era varianta cea mai potrivita in cazul acesta.
O zi buna,
Diana”

Share this Post

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>
*
*