Etapele de dezvoltare a copiilor cu dl prof Florian Colceag

Cea de-a 13-a întâlnire a Părinților Autentici  l-a avut ca invitat pe eminentul domn profesor Florian Colceag. A inceput prin a spune ca generatia noastra trebuie sa fie constienta ca a fi parinte e o meserie si inca una grea. Pentru ca suntem impinsi de context sa ne “lepadam” de unele dintre regulile invatate din străbuni pentru a ne putea adapta la societatea actuala. De ce ne asa de greu? Pentru ca fiecare generatie, in primul an de viata, absoarbe educarea sociala de la generatiile dinainte. Adica ce luam de la mamele noastre, inclusiv ca zestre genetica, ramane stocat in creierul nostru, ca o axioma.  Copiii se nasc cu caracteristici deja formate.

Psihogeneza fiecaruia repeta, ia de la capat istoria omenirii, spune dl Colceag.

Interesant este ca inca de cand sunt in uter, copiii percep realitatea, dar, prin ochii mamei. Sunt pregatiti, dupa trairile ei, sa recunoască lumea. Deci ei depind de proiectiile noastre mentale. Dupa ce se nasc, cei mici se emotionează la trairile mamei și se exprima în felul lor, chiar daca nu sunt in aceeasi camera cu ea.

Mama e canalul principal de informare. Copilul vorbeste in minte cu mama chiar inainte de a putea rosti cuvinte.

Sunt lucruri pe care nu le stiam si mi-as dori sa am pe cineva care sa ma traga de maneca din cand in cand si sa-mi spuna: “copilul iti simte toate frustrarile si supararile. Rezolva-ti-le ca sa nu o incarci si pe ea cu tot ce ai pe suflet”. Dar e extrem de greu…

Revenind la primul an de viata al copilului, am mai aflat ca atunci se pierd jumătate din cele aproximativ 100 de miliarde de neuroni cu care se naste fiecare. Si asta pentru ca neuronii nefolositi dispar! Este esential ca mediul in care se dezvolta copilul si omul, in general, sa fie extrem de variat, sa ii provoace gandirea si creativitatea, pentru a mentine neuronii in viata.

Copilul în perioada dezvoltarii stie mai multe decat noi! (prof Colceag)

Inteligenta copiilor (tradusă de Florian Colceag ca o capacitate de intelegere a unei situatii) e influentata direct de dezvoltarea periodica a matricilor cognitive. Domnul profesor le descrie ca niste cosulete care asteapta sa fie umplute. Practic, atunci cand acestea se deschid pentru a primi continut, e perioada de maxima absorbtie a tipului de informatie respectiv. De exemplu, in etapa comunicarii verbale, daca cel mic e crescut de o pisica, el va mieuna, nu va vorbi pentru ca nu va sti cum. Dupa ce se umple matricea cognitiva, va fi mult mai greu sa colecteze acele informatii la o varsta mai inaintata. Dar nu imposibil pentru ca natura ne mai da o sansa iar reteaua neuronala are abilitatea de a se reface daca o stimulam.

 

Stimularea inteligentei pe etape de varsta

 

Daca in primul an, copilul este extrem de senzorial (vede culori de tot felul, gusta tot), e atent la detalii care pentru adulti sunt irelevante, pe la 2-3 ani incepe sa puna întrebari pentru a-si confirma propriile intuitii. Atunci e bine sa ii raspundem pentru ca astfel ii sporim increderea in fortele proprii si stima de sine. Dl Colceag spune, oarecum contrar credintelor parenting-ului actual, ca “un copil mic este dependent de lauda mamei.” In sensul ca are nevoie de confirmare la tot ceea ce face.

Prima amintire se declanșează atunci când omul devine conștient de propria personalitate (unii au amintiri chiar de la 4 luni).

Perioada 2-5 ani e o stare de “revolta totala” fiindca parintii isi schimba comportamentul, din perspectiva copilului iar acesta isi asuma tot ce e rau, isi perde increderea, de aici vin comportamente ciudate de genul muscaturilor, imbrancelilor etc.

Ce nevoi au copiii la 2-3 ani? Libertate, curiozitate și încredere (dl profesor Florian Colceag)

Curiosi dincolo de limite, au nevoie de libertate si nu pot fi prinsi in reguli. Cineva din sala a intrebat despre limite. E un subiect foart delicat, bineinteles, care depinde mult de valorile fiecărei familii, chiar de modul în care ne consultam cu ei si le cerem parerea, respectand-o. Copiii invata prin imitatie.

Copilul la 3 ani e genial!

Tine in mare parte de noi sa ii gestionam abilitatile si sa-l lasam sa si le exprime cum stie mai bine, sa ne apropiem de el ca sa invete sa-si rezolve singur problemele. Sa nu il incorsetam cu porunci de genul “Fa asta!”. Cea mai fericita alegere este “Facem asta impreuna?”.

Rolul nostru, ca parinti, nu este sa le dam copiilor responsabilitati ci sa ii incurajam sa si le asume. 

Luand un exemplu concret lansat de o mama care spunea ca al sau baietel e extrem de pasionat de masini, dl Colgeac a mentionat ca: la 3 ani, copiii pot citi fara probleme, la 4 ani pot descifra un manual de utilizare, in primii ani de scoala pot proiecta o masina iar la 10 ani au 98% din inteligenta formata deci pot construi acea masina, dacă li s-a creat mediul prielnic dezvoltarii in sensul acesta.

Un note to self pe care mi l-am făcut:Pentru dezvoltarea creativitatii si stimularea inteligentei calitative, foarte importanta pentru copiii mici este detalierea fiecărui lucru, crearea si povestirea de scenarii care pot sta in spatele actiunilor.

Un moment crucial in dezvoltarea copilul este cel in care decide si declara cu voce tare ca este mare. De obicei se intampla pe la 4-5 ani. Cam pe atunci e varsta responsabilitatii sociale. Moment in care, spune dl Colceag, e prielnica proiectarea si celui de-al doilea copil pentru ca primul il va lua “ca pe un cadou”, daca ii e prezentat ca atare :D E bine ca cel mare să invete sa fie responsabil, sa fie de ajutor.

Dl Colceag a facut referire si  la “copiii duracell” (fara vreo legatura cu marca :D) care isi folosesc foarte mult trunchiul cerebral. Mi-a captat atentia prin faptul ca a adus in discutie poluarea si intoxicatia cu metale grele ca o cauza a agitatiei excesive, a nervozitatii. Explicatia stiintifica ar fi cresterea cantitatii normale de cupru din organism (2 mg), care are ca efecte accesele de furie, muscaturile, automutilarea. O metoda de contracarare a efectelor este homeopatia, pe care o recomanda dl profesor, pentru a opri cresterea cantitatii de metale grele in corp.

Despre scoala, Dl Colceag a zis ca

“sistemul de stat e orb si fara conducator, striveste orice gaseste in cale, nu educa ci dreseaza. Randamentul sistemului de invatamant de stat este de doar 6%”.

Si ne-a sfatuit ca, atunci cand cautam o scoala pentru copiii nostri sa nu ne ducem direct la director, ci in clasa. Sa nu ne uitam neaparat la curatenie sau la imbracamintea la 4 ace a profesorului, ci la caldura sufleteasca a cadrului didactic, la personalizarea clasei cu diverse obiecte ale copiilor, desene, flori…la comportamentul copiilor de pe sali. Scolile private pot fi mai umane, mai inteligent construite dar depinde mult de cadrele didactice cum stiu sa foloseasca sistemele diferite de invatare.

Copiii sunt precum arborii: daca sunt hraniti putin si lasati in ghiveci, fara a li se acorda prea multa atentie, ajung bonsai. Daca sunt in mediu fertil, ajung stejari. Diferenta e data de stilul de invatare!

 

articol preluat de pe blogul: mamicaactiva.wordpress.com

Adaugă comentariu


Codul de securitate
Actualizează

Banner
Banner
Banner

Copyright © 2011 DailyMom.ro O colectie de articole, intamplari si retete pentru pitici