1 Sooooomn, pe unde apuc, cat apuc.

Mda, sunt foarte rea de somn. Cand eram insarcinata, ma gandeam cu groaza, oare voi auzi copilul noaptea cand se foieste, sau plange? A venit si momentul mult asteptat, si,... surpriza....ma trezeam fara probleme, eram gata pregatita in orice moment al noptii pentru schimbat, spalat si alaptat. Dar dupa cateva zile, organismul meu, evident, obisnuit cu mimim 8 ore de somn neintrerupt a cedat. Ce este de facut? Pai in timpul zilei, cum adormea pitica, pac si eu langa ea. Dar erau momente cand eu adormeam si strumfi era in mare verva. Am avut noroc, asa cum mi-am dorit, de un copil atomic. Imi amintesc si acum, articolele din reviste, resurse web, care spuneau ca un copil in primele luni doarme si 20 ore. Dar de unde? Carina daca a dormit maaaxim 15 ore, si asta nu zilnic. In concluzie, era o provocare sa dorm cand imi era somn.

 

2 Bust a la Pamela

Cred ca asta e partea frumoasa a sarcinii si apoi cat alaptezi. Esti Pamelaaaa! Dar, cel putin in primele saptamani dupa nastere, simteam ca explodez. Erau ca niste baloane umflate ochi, care dau sa explodeze. Si de aici si niscaiva dureri, si piele foarte intinsa si ceva dungi rosiatice care semanau a viitoare vergeturi. Nuuu. Cum sa fac acum, credeam ca am scapat fara nici una, odata ce sarcina a trecut. Si de atunci activitatea zilnica, dimineata si seara, masatul bustului cu ulei de masline. Sunt de evitat uleiurile esentiale, pentru ca ajung mult mai usor in lapte decat o crema normala. Cel putin asa mi-a spus o cosmeticiana.

 

3 In cautarea pozitiei ideale

...de alaptat. Nu vreau sa fac mare tam tam din lucrul acesta. Mi se parea, iar acum cand am si experienta, sustin, ideea ca alaptatul este un lucru firesc si natural, atat timp cat iti doresti sa il "practici". Sunt foarte multe resurse pe internet, chiar si filmulete cu tehnici de alaptare. Ba chiar am gasit un site unde iti arata si semnele ca bebe bea laptic, sau doar se preface :)). Cel mai bun sfat pe care il pot da, eu, mamicilor este, sa se relaxeze. Evident, sa incerci cateva pozitii si sa vezi in care te simti cel mai confortabil si sa lasi copilul sa isi faca treaba... cu un pic de ajutor, daca este mai puturos.

 

4 Apasat butonul de oprit de pe telecomanda televizorului

Pai sunt mai multe motive: dormitul peste tot este unul din ele. Apoi in timpul alaptarii prefer sa stau cu pitica, deci nu am nevoie de imagini cu impuscaturi, hoti, furturi sau emisiuni pentru indobitocire in masa. Apoi, timpul masajului si al baitei: nu am nevoie de factori perturbatori. :)). In urma unor studii, s-a constatat ca masajul stimuleaza secretia de prolactina, hormonul implicat in producerea laptelui, iar pe strumfi o ajuta, scazand producerea de cortizon, hormonul stresului. Deci, toata lumea are avantaje, asa ca, de ce am avea nevoie de compania televizorului?

 

5 La masaj si la baita

Nu ne nastem invatati, dar instinctul de mama eu zic, sa isi face simtita prezenta. Am avut norocul si posibilitatea sa nasc la spital privat. De acolo am plecat cu "instructiuni de folosire a bebelusului", implicit demostratie live de imbaiere. Pe timpul sarcinii am urmat si cursurile Lamaze, deci o oarecare teorie in ale spalarii si masajului aveam. Dar practica....eh, se invata practicand :)) Aceste momente sunt modalitati excelente de comunicare intre mama si bebel. Mie imi facea placere sa masez orice particica mica si atat de fina, iar strumfi se delecta cu mangaierile si sentimentul de siguranta pe care il ofera miscarile mainilor mele.

 

6 Shopping de haine intre masuri

Ooof, ce aiurea a fost. Am dat ceva kg repede jos, dar inca aveam burta, oasele bazinului latite, ce sa mai spun de bust, care era pentru 3 femei. :)) Un moment greu sa imi cumpar haine marimea M sau L, la tricouri chiar si XL :)) Dar era musai schimbarea garderobei: hainele din sarcina erau prea mari, cele dinaintea sarcinii ori prea mici, ori tipau de-a dreptul pe mine. Dar toate depresiile au trecut, cand m-am vazut printre haine, singurica singurica, pentru prima data dupa o luna de cand nascusem. Phua, pai nu stiam ce sa aleg. Mi-am luat o gramada, si nici nu am apucat sa port de 2 ori unele lucruri, pentru ca, spre fericirea mea, incet dar sigur, kilogramele se topeau. Dar este asa de bine sa mergi la cumparaturi. Fetele stiiiiiiuuuu!

 

7 Plimbari lungi in pas vioi

Am avut noroc ca am nascut in aprilie: pana la venirea verii, strumfi era suficient "de mare" sa stie pe ce lume se afla:)) In ladou, statea numai cu picioarele pe sus, si se bucura de orice chestie care o vedea in miscare. Stateam ore bune afara, si dadeam ture in fata complexului in care stam. Avem noroc si de multi pitici si pitice de varsta strumfitei, asa ca plimbarile erau un deliciu. As fi vrut sa merg la sala, dar nu aveam cu cine sa o las pe asta mica, asa ca plimbarile erau prilej de jogging mai lejer. Singurul dezavantaj a fost bronzatul cu maneci si guler. :)) Pana m-am prins eu care e treaba si am iesit cu maieuri fara maneci si pantaloni cat mai scurti. Sa fiu bronzata pe o suprafata cat mai mare.

 

8 Cumparaturi on-line de sling

Da, cum am venit din spital, am intrat in febra cumparaturilor. Stiam ce vroiam sa iau si mi-a fost usor sa dau comanda. Impreuna cu slingul am luat si o perna de alaptat, sa nu cumva sa am nevoie de ea si sa fie la dispozitie. Dar, perna nu prea am folosit-o, nu stiu poate nu am stiut eu cum, dar slingul...slingul a fost nemaipomenit. Prima oara l-am folosit cand avea Carina 3 saptamani. Statea ca in puf. Nu avea ea nici o treaba. In majoritatea timpului dormea. Deh.. era la mami in brate si leganata. Cred ca ii aducea aminte de momentele din burta...am fost mare plimbareata, si, daca stau bine sa ma gandesc, cred ca asta e motivul pentru care, singurul mod de a o linisti, cand era mai agitata, era sa dau ture prin casa.

 

9 Cu mami si tati in parc

Prima oare toti 3 in parc. Evident, impreuna cu minunatul sling. Era mult mai comod in comparatie cu "tractorul", aka carutul Carinei, o imensitate 4X4, special adaptata gropilor din Bucuresti :)). Iar strufi, era mult mai aproape de mine, deci, implicit muuuult mai bine in brate decat in carut. Si culmea, in landou, nu i-a placut in primele 3 luni, plangea ca apucata cand o puneam, noroc cu scoica de masina care se putea monta pe carut. Si asa mergeam eu la plimbare, dar, nu prea dormea. Pe cand, slingul...,minunatul sling, era prietenul si patutul ei mobil. In parc a fost frumos, noi, adultii, am mancat inghetata, iar Carina a papat...evident, somn :)). Era o zi frumoasa de inceput de vara, asa ca nu avea cum sa rateze o asemea ocazie unica: somnul de frumusete in parcul Cismigiu, alaturi de tati.

 

10 Cutiuta muzica

Sa imi fie rusine: nu mai stiam nici un cantecel, nici o poveste, nimic nimic. In primele 2 saptamani o adormeam cu "un elefant, se legana, pe o panza de paianjen.." pana la 10. Daca nu sfaraia, o luam de la capat. Apoi am descarcat cateva zeci de melodii din cutiuta muzicala, si ascultam cu mare drag amandoua. Cantecele mai lente pentru mos Ene, iar altele mai saltarete pentru explorarea peretilor, tavanului si ce mai vedea ea in timpul plimbarilor prin casa :).

 

11 Ora de lectura

Pai bun bun, aveam Cutiuta muzica, dar versurile? Trebuia sa invat versurile. Ce conteaza daca am voce sau nu? Strumfi probabil era singura incantata, la auzul vocalizelor mele. Si uite asa ascultam fiecare cantecel, facand o lista cu melodii preferate (ale mele), apoi fuga fuga pe goagal sa caut versurile. Un exercitiu foarte bun de memorie; imi aminteam de perioada scolii, cand trebuia sa invat strofe, iar eu tocilara cum eram, invatam ca nu cumva sa ma fac de ras, daca, cumva, ma punea doamna profesoara sa recit. Un lucru dovedit inutil, de vreme ce nu imi mai aminteam o boaba de vers. Aaa, poate doar asa crampeie din "Catelusul schiop" care se invata la gradinita, probabil. :))

 

12 Sedinta foto

Cred ca are poze aproape in fiecare zi: dormind, jucandu-se, plangand, mancand. Cel putin in primele 3 luni, eram cu camera foto/video in fiecare ora. Dar o idee buna este sa faci un colaj cu bebelul in diverse ipostaze la 3 luni, 6 luni, 9 luni si un an. Incredibil cum cresc! Uitandu-ma pe fotografiile din primele luni, nu imi vine sa cred cum a crescut, s-a schimbat, a evoluat. Daca nu as fi avut aparatul sa imortalizez diverse momente, cu siguranta as fi uitat cum era atunci.  Fiind zi de zi cu ea, nu imi dau seama cum se dezvolta, iar in acele momente nu as fi vazut-o mare. Dar timpul trece si acum, abia daca imi amintesc cum era mormolocul la inceput. Noroc cu pozele si filmuletele care imi declanseaza un maaaaare zambet pe fata, de fiecare data cand le vad.

 

13 In vizita la locul de munca

Concediul postnatal s-a terminat si trebuia semnata cererea de suspendare a contractului de munca. Va mai aduceti aminte de prea laudatul sling? Ei bine, si de aceasta data a fost de real ajutor: cu strumfi in rochita cu buline rosii, bine ascunsa in sling, cu sticla de 500 ml apa ( era inceput de vara), iata-ne la usa firmei. A fost o experienta foarte amuzanta: colegii toti aliniati in fata Carinei, uimiti ce mica e, ce ochi albastri, ce rochita cu buline! Oameni in toata firea la picioarele unui chistoc. Asaaaaa papusica mea, de mica sa ai toti barbatii la picioare :)

 

14 Tarta cu capsuni

Nu ca nu as fi avut suficienta ciocolata in frigider, dar parca aveam pofta de ceva mai "light", facut in casa. Tocmai ce primisem o ladita de capsuni de la bunici, si mi-a incoltit ideea. Reteta? Evident bucatarul amator . Eu nu stiam pe atunci, dar, exersam pentru viitoarele retete pentru mofturoasa Carina. Oricum, tarta cu capsuni a fost inceputul: au urmat tarta cu struguri, ciocolata in casa, chec, placinte si cate si mai cate bunatati. Dar sa ne intelegem: ciocolata a ramas in continuare la loc de cinste. Ce facea strumfi in tot acest timp? Rareori dormea, si de cele mai multe ori statea cu mine in bucatarie in balansoar, cand a crescut mai mare ( dupa 6 luni) statea in scaunul de masa, si, nu nu, nu manca, ci se juca :)).

 

15 Prima calatorie cu masina

...undeva in jur de 8 saptamani. Trebuia invatata de mica cu plimbarile :). Destinatia: la bunici, aka strabunicii ei, undeva pe langa Slatina. A fost foarte cuminte in scoica ei. A dormit aproape tot drumul. Cand am ajuns acolo, vreme frumoasa, in luna iunie, gradina, aer proaspat, strumfi si-a continuat somnul, ea care nu prea se intelege asa bine cu mos Ene in timpul zilei. Bun, in masina nu face figuri, in vizite e cuminte, deci este copilul perfect pentru calatorii.

 

16 Povestea nasterii

Ce inspirata am fost sa scriu inca din maternitate momentele importante ale nasterii. Apoi, cand am ajuns acasa, dupa cateva zile, am compus o mica povestioara cu detalii mai mici, sau mai mari legate de venirea pe lume a Carinei. Primele cuvinte cand am vazut-o au fost: "Ce urata e!". Mititica, era cu ditai hematomul, de la cat s-a chinuit sa iasa, si tot dadea cu capul in pereti :)). Imi amintesc si acum, cand mi-au pus-o in brate, pentru prima data, sa ii dau sa pape, eram atat de stangace,  dar totul s-a rezolvat, cand a ajuns in bratele mele si s-a mufat, de parca ar fi facut asta dintotdeauna. Sunt clipe care nu se uita niciodata, dar unele amanunte se uita.  Noroc cu notitele mele.

 

17 Jurnal de bebe

Mi-a fost de mare ajutor. In primele 6 luni, an notat de fiecare data, cand manca, cand facea caca, in primele saptamani, chiar si de cate ori facea pipi, la ce ora se culca, cat doarme in 24 ore, cate ore noaptea, si cate ziua. Era o adunatura de cifre, ingramadite pe foile unui caietel, dar m-au ajutat sa urmaresc evolutia programului. Am fost adepta alaptatului la cerere, si nu am incercat sa ii fac un program. Dar cu ajutorul jurnalului, am constatat ca ea singura isi facea, in timp un program, care in marea majoritate a timpului era respectat. O astfel de notita este importanta mai ales in prima luna, cand te intreaba neonatologul, de cate ori a facut cacuta, sau cate mese are pe zi. E imposibil sa tii minte atatea informatii minore.

 

18 La tuns blana

Phoa. Primele 6 saptamani dupa nastere, nu trebuie sa faci nimic. :)) Doar sa dormi, sa te speli si sa ai grija de copil. Prima oara cand am fost la cosmetica dupa nastere a fost de vis: parca am dat jos 10 kg de par. :)) Iar unghiile mele... straluceau. Ce sa mai: devenisem om si renuntasem la imaginea de Australopithecus. Eram gata de iesit in lume.

 

19 Vizita de 6 saptamani

Ghiciti cu cine am fost si cum? Cu strumfi in sling. Nu aveam cu cine sa o las, si cu aceasta ocazie si-a revazut si locul unde s-a nascut. :)) De parca ar tine ea minte. Cat timp am fost consultata, strumfi a stat un bratele unei moase, apoi a stat bine mersi in bratele medicului. Daca tot am batut drumul pana la maternitate am fost si la neonatologul care a fost de fata la nastere. Totul foarte bine si la mine si la ea.

 

20 Treburi de adulti

Treaba sta in felul urmator: esti in tabara proaspetelor mamici care au chef, sau cele care nu au chef. Nu e un capat de tara, daca dupa cele 6 saptamani dupa nastere, dorinta lipseste cu desavarsire. Probabil sunt implicati mult prea multi hormoni, apoi statutul de noua mamica isi spune cuvantul. Cel mai bine e sa discuti cu partenerul. Cert e ca in timp, va veni si cheful, pierdut pe undeva. :)) Acum depinde de fiecare persoana cat dureaza...

Comentarii  

 
0 #1 elena 30-12-2011 21:09
Ce frumosss.....mi-ai trezit si mie amintiri :)))) chiar ma uitam si eu cu Bogdan la pozele ei din primele luni si zicea si el :"uite ca seamana a omulet" :))) eu slingul nu l-am incercat ca nu stiam tare multe de el am incercat 2 marsupii dar imi erau tare incomode la spate dar....la al doilea nu mai ratez :))))
Citat
 

Adaugă comentariu


Codul de securitate
Actualizează

Banner
Banner
Banner

Copyright © 2011 DailyMom.ro O colectie de articole, intamplari si retete pentru pitici